Deși au trecut sute de ani de când pe teritoriul țării noastre a fost găsit cel mai valoros tezaur din istorie, și anume comoara lui Decebal, căutători de comori au existat dintotdeauna în spațiul carpato-danubiano-pontic și, poate, mai există și astăzi.
„Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, nota Gheorghe Şincai în „Hronica Românilor”.
Persoane cu expertiză sunt de părere că aceasta era chiar comoara lui Decebal, conducătorul Daciei între anii 87-106. Se spune că el ar fi poruncit slujitorilor săi să îngroape comorile înainte de invazia romanilor, după care, i-ar fi ucis pe cei ce au ascuns aurul pentru ca locul în care se afla tezaurul să rămână secret.
Peste 400.000 de piese de aur au fost descoperite în albia râului Strei de către niște pescari, în jurul anului 1550. Când se deplasau cu bărcile pe râu au văzut, în lumina soarelui, niște obiecte strălucind printre pietre. Spre entuziasmul lor, au constatat că în apă erau monede de aur.
Istoricii au consemnat că, în apropiere de Deva, peste 400.000 de monede şi o cantitate mare de piese din aur au fost scoase din albia râului. Se crede că tezaurul a fost scos la suprafață de ploile abundente, care au provocat inundații mari și alunecări de teren, ceea ce a condus la uimitoarea descoperire.