A bate în lemn este o expresie frecvent utilizată în limbajul oral și reprezintă o superstiție prezentă în mai multe culturi. Oamenii recurg la acest gest (de a bate cu degetele într-o bucată de lemn) pentru a atrage norocul sau pentru a alunga ghinionul. În ciuda faptului că expresia apotropaică (are funcţie de protecţie) face parte din limba populară a Marii Britanii cel puțin din secolul al XIX-lea, pare să nu existe o înțelegere comună cu privire la modul în care a apărut. În cazul în care credeai că noi, românii, am inventat-o, ei bine, te înșeli.
O explicație comună cu privire la modul în care a apărut expresia „a bate în lemn“ urmărește fenomenul la culturile păgâne antice, cum ar fi celții, care credeau că spiritele și zeii locuiau în copaci. Prin urmare, ciocnirea cu degetele în trunchiurile copacilor servea la trezirea spiritelor și la apelul la protecția lor, putând reprezenta însă și o modalitate de a arăta recunoștină pentru momentele în care se dădea lovitura.
O altă teorie spune că oamenii obișnuiau să bată în lemn pentru a alunga spiritele rele sau pentru a le împiedica să asculte atunci când se lăudau cu norocul lor, prevenind astfel o inversare a norocului. Între timp, creștinii au legat adesea practica de lemnul crucii de la răstignirea lui Hristos.
Alți cercetători sunt de părere că lovirea în lemn reprezintă un fenomen mai recent. În cartea sa „The Lore of the Playground“ (Tradiția locului de joacă, n.r.), folcloristul britanic Steve Roud trasează această practică până la un joc pentru copii din secolul al XIX-lea numit „Tiggy Touchwood“, în care jucătorii deveneau imuni în a mai fi prinși ori de câte ori atingeau o bucată de lemn, precum o ușă sau un copac.
„Având în vedere că jocul era preocupat de «protecție» și era bine cunoscut atât adulților, cât și copiilor, este aproape sigură originea practicii noastre superstițioase moderne de a spune «Bate în lemn»“, argumentează el.
Citește și: Genial! De unde provine expresia „beat criță“, de fapt. Locul care i-a dat naștere se afla în București
Folcloristul britanic mai spune că „pretenția conform căreia acesta din urmă se întoarce la vremea când credeam în spiritele copacilor este o prostie completă“.
În timp ce originile „ciocnirii în lemn“ nu vor fi niciodată pe deplin cunoscute, superstiția rămâne populară în rândul multor popoare de pe glob, dând naștere chiar la mai multe variații locale.
Turcii, spre exemplu, trag adesea de lobul urechii în vreme ce bat de două ori în lemn pentru a alunga răul. Italienii, în schimb, rostesc expresia „atinge fierul“ atunci când încearcă să evite soarta ispititoare.