România este o țară plină de mister, cu locuri impresionante, care ascund povești pe măsură. Unele dintre ele, însă, sunt mai puțin cunoscute, deși ascunde povești uimitoare. Printre acestea se numără și un castel superb, despre care mulți nu au auzit. Este o adevărată bijuterie a României, care a fost și spital.
Castelul Ghika din Dofteana, situat în splendida Vale a Trotușului din județul Bacău, reprezintă una dintre bijuteriile arhitecturale ale României, fiind parte integrantă din moștenirea familiei Ghika, alături de prestigiosul Palat de la Comănești.
Bazele construcției au fost puse la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind folosită, pentru început, drept o locație de vânătoare. Mai apoi, conacul a devenit reședință de vară și de vacanță pentru familia Ghika, loc pe care îl îndrăgeau foarte mult, dar de care nu s-au bucurat în liniște.
În anul 1887, Neculai N. Ghika s-a gândit să pună bazele unei locuințe administrative pe domeniul său, denumită, în mod impropriu, „hulubărie”. Și-a dat seama că locul are un potențial mare și merită mai mult de atât, merită un monument grandios, motiv pentru care a angajat un arhitect italian.
Acesta a preluat imediar proiectul și a trecut la treabă. A început să aducă materiale de construcție și meșteri din străinătate și totul s-a transformat rapid într-un loc de vis. Astfel, s-a pus baza unui edificiu impunător, ce avea să devină ulterior Castelul Ghika. Totuși, a avut parte de schimbări majore de-a lungul anilor.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între anii 1941 și 1944, Castelul Ghika din Dofteana a fost transformat în Comandamentul Wehrmachtului. Pe atunci, locația era folosită drept centru strategic de către forțele germane.
După înfrângerea Germaniei naziste și retragerea sa, castelul a suferit modificări majore. A fost distrus semnificativ de armata sovieticăn și a trecut prin procese ne naționalizare drastice în două etape distincte.
Prima etapă a avut loc în 1945, imediat după terminarea războiului, când ,prin aplicarea Reformei Agrare, terenurile au fost redistribuite către fermieri sau colectivizate, iar o parte din proprietăți au intrat sub controlul statului. A doua etapă a constat în transferul efectiv al castelului și a întregului domeniu în proprietatea statului, pentru că erau costuri prea greu de suportat de o persoană fizică.
Castelul Ghica a suferit o transformare radicală, devenind sediu pentru diverse instituții de stat dintr-un conac plin de farmec și frumusețe. Astfel, pentru început, a funcționat ca spital specializat în tratarea tuberculozei, unde mulți oameni veneau să se trateze.
Mai apoi, a servit drept casă de copii și, ulterior, un sanatoriu de reumatologie infantilă. Fiecare etapă a lăsat amprente majore asupra castelului, mai ales din punct de vedere al structurii. Pentru că nu a fost înreținut cum trebuie, s-a deteriorat progresiv și ajunsese de nerecunoscut într-o perioadă.
Castelul este unul impresionant și în prezenț, cu o eleganță aparte și o poveste pe măsură. Demisolul este realizat din blocuri masive de piatră, în timp ce pereții celorlalte două etaje sunt construiți din cărămidă.
Exteriorul castelului este finisat cu plăci ceramice cu aspect de cărămidă roșie, iar ferestrele și ușile sunt încadrate în rame masive de piatră. Au finisaje atent realizate și se laudă cu patru nivele – demisol, parter, etaj și mansardă. Cei care vor să afle povestea fiecărei săli, trebuie să scoată doar 10 lei din buzunar pentru o vizită.
La demisol se află crama, unde se păstrează vinurile fine ale familiei Ghika, iar la parter există două terase acoperite, cu o vedere măiestuoasă către lac și poiană. Etajul este încântător și ascunde două terase deschise și cele trei balcoane.
Castelul și parcarea sa sunt incluse în patrimoniul național de istorie și arhitectură, reprezentând o comoară culturală și istorică pentru țară. Parcul din zonă este un adevărat paradis natural, cu un lac impresionant de 1.800 de metri pătrați, completând frumusețea și aerul special al Castelului Ghika din Dofteana.