Mulți dintre vorbitorii de limbă română fac anumite greșeli când vine vorba de pluralul anumitor cuvinte. Un cuvânt al cărui plural pune probleme deseori este balnsoar. Așadar, care este pluralul cuvântului balansoar. Mii de români folosesc forma greșită, neavând idee care este forma lui corectă.
Astăzi vom trata o problemă delicată pentru mulți dintre români, respectiv care este pluralul cuvântului balansoar.
Cuvântul balansoar provine din limba franceză, însemnând fotoliu prevăzut cu două tălpi curbate, care se poate balansa și se pronunță soar.
Însă mulți dintre români schimonosesc pluralul ajungând să spună balansore, balansoaruri…etc. Forma corectă a cuvântului balansoar este una singură, respectiv balansoare, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române.
La cazul Nominativ-Acuzativ neartiuculat se pronunță balansoar, articulat-balansoarul, nearticulat-balanssoare, iar articula se prounță balansoarele.
La cazul Dativ-Genitiv, nearticulat se pronunță balansoar, articulat capătă forma balansoarului, nearticulat-balansoare, iar articulat se pronunță balansoarelor.
Pe de altă parte, puțini dintre români știu că există în limba română un cuvânt care începe cu ”tm”.
Multe jocuri de Fazan au fost câștigate cu cuvinte care se terminau în literele ”TM”, prentru că următorul care trebuia să formeze un cuvânt care să înceapă cu cele două litere nu îl găsea.
Acum asta nu mai este posibil, pentru că există un cuvânt în limba română care începe cu combinația de litere ”tm”, singurul de altfel. Cuvântul care începe cu tm este foarte puțin folosit de către români și ca atare foarte puțin cunoscut.
Singurul cuvânt din limba română care începe cu „tm”este „Tmeză”. Tmeză înseamnă o intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus sau ale unei unități frazeologice. De asemenea, pluralul cuvântului Tmeză este Tmeze.
De asemenea, dintre limbile romanice, limba noastră este a cincea după numărul de vorbitori, în spatele spaniolei, portughezei, francezei și a limii italiene. Mai exact, limba pe care o vorbim este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, care prezintă multe similarități cu limba franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Nu în ultimul rând, din motive de diferențiere tipologică, limba noastră mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, limba română este înregistrată ca limbă de stat atât în țara noastră, precum și în Republica Moldova.