Emilian, pe numele său Emilian Mihai Nechifor, este unul dintre cei mai talentați artiști din noua generație, muzica fiind pasiunea lui încă din copilărie. Mama a fost cea care l-a sprijinit necondiționat să își urmeze visul, ulterior alăturându-se întreaga familie. În exclusivitate pentru Playtech.ro, concurentul de la “Te cunosc de undeva” (Antena 1), a povestit despre dificultățile cu care se confruntă orice artist la început de drum. Pentru că veniturile din muzică nu sunt consistente, Emilian recunoaște că se bazează și pe banii proveniți din contractele de imagine.
Emilian, 13 e număr cu noroc sau cu ghinion la tine?
Nu cred în asta, în numerologie. Nu știu, poate să fie cu noroc, poate să fie cu ghinion, depinde de zi, habar nu am.
La „Te cunosc de undeva”, înainte să afli ce personaj îți va da ruleta, spui vreo rugăciune?
Nu prea poți să te ferești, pentru că ruleta știe și ce îți place și ce nu-ți place. Îți dai seama, noi acolo între noi vorbim: “Dacă mi-ar pica aia, o să înnebunesc!” Și te trezești după câteva ediții că fix aia poate să îți pice. Ce ne pică, ne pică! Aia e, trebuie să facem, nu avem scăpare! Deocamdată ruleta a fost destul de bună cu noi și ne-a dat niște personaje foarte mișto și foarte diferite.
Până acum, care a fost personajul care te-a pus în dificultate? Dar cel care te-a avantajat cel mai mult?
Personajul care m-a pus în dificultate cel mai mult din ce s-a văzut la televizor a fost Beyonce. Acolo a fost și cu coregrafie și cu stat pe tocuri, cu epilat, cu toate nebuniile. Dar personajul care mi-a plăcut cel mai mult a fost Pikotaro, băiatul care cântă Pen Pineapple Apple Pen, pentru că e și un personaj fain. A fost destul de greu de studiat, pentru că are o mimică a feței destul de exagerată, tot timpul cu zâmbetul acela mare. Mă dureau fălcile după ce l-am făcut, dar foarte mișto pentru că mi-a permis să fiu din nou copil. Deci m-am prostit și m-am distrat în ultimul hal. A fost pe sufletul meu!
În prezent, câștigi mai bine ca artist sau ca și compozitor?
Nici una, nici alta, vrei să te mint? Adevărul este că nu. În momentul de față din muzică nu pot să spun că câștig atât de mulți bani, e foarte greu din muzică pentru că nu ai din ce. În afară de concerte care oricum s-au rărit foarte mult după perioada asta de pandemie, în rest din ce mai câștigăm bani sunt contractele de imagine, în general cam astea pot să spun că generează cât de cât un venit. Dar din muzică e foarte greu și organismele de gestiune colectivă plătesc o dată la 3 luni sau la 6 luni. Dacă nu ai concerte, cam scârțâie sub picioare podeaua ca să zic așa.
Ai avut perioade în care ai avut dificultăți financiare? La cine ai apelat ca să ieși din impas?
Au fost perioade. Când am pornit proiectul meu Emilian și am ajuns la Hahaha Production, părinților mei le-am zis: cu siguranță următorii 2 ani s-ar putea să nu câștig nimic. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut familia alături și că m-au ajutat și din punct de vedere financiar să pot să mă întrețin în București și să pot să fac anumite lucruri. Pe lângă treaba asta, am încercat și eu să nu stau cu mâinile în sân și am mai scris o partitură, pentru unul, pentru altul, am mai făcut un ciubuc, am mai tras niște voci prin studio și tot așa am încercat să mă descurc. Dar nu era un venit din care mă puteam întreține în mod constant. Și de asta zic: mulțumesc încă o dată familiei că mă susține în continuare în ceea ce fac și mă susține de când eram mic.
Faci muzică de când erai la grădiniță, ai fost și la un concurs în Moscova.
În Moscova am fost mai târziu, la 6 ani a fost prima mea apariție la Mamaia Copiilor în anul 2000 și după aceea mi-am continuat activitatea asta muzicală de copil, pentru că erau în vogă pe atunci festivalurile astea de copii. Am fost coleg pe vremea aceea cu Alina Eremia, cu Theo Rose m-am mai văzut prin festivaluri, sunt câțiva oameni din industrie cu care îmi amintesc cu mare drag de toată perioada copilăriei și cumva așa mă mai trece nostalgia când mă mai duc prin Mamaia și văd amfiteatrul ăla părăsit.
Cine te-a îndreptat spre muzică?
Primii oameni care și-au dat seama că am voce sau că am ureche muzicală au fost educatoarele de la grădiniță. Apoi le-au spus părinților mei: “Băiatul are voce! Încercați să faceți ceva cu el!” Și prima oară m-au dus la un club de copii, care era organizat de un profesor de engleză, domnul Teodor Munteanu. Era foarte pasionat de muzică pentru copii, făceam piese, cântam cântecele și așa am început să văd despre ce e vorba și să îmi placă toată treaba asta cu muzica.
Am făcut Școala de Muzică și după aceea am terminat Conservatorul la compoziție jazz muzică ușoară, am studii muzicale și mulțumesc părinților că m-au susținut în toată treaba asta, chiar dacă au fost câteva discuții contradictorii în casă. Au fost câteva tabere: tata cu soacra, foarte ciudat, știu, nu prea găsești așa relație, și de cealaltă parte mama cu bunicul. Fiecare dintre părți își ținea sus și tare steagul. Tatăl meu cu soacră-sa: “Nuu, să facă băiatul carte! Cum să facă muzică? Că o să moară de foame!” Iar mama cu bunicul, mai boemi așa: “Să facă băiatul ce îi place să facă!”
Și s-au războit ei așa până într-o zi când au zis: dar noi pe copilul ăsta l-am întrebat ce vrea să facă? Și și-au dat seama că nu au vorbit cu mine. Aveam 11-12 ani. Și acum îmi aduc aminte că mergeam în drum spre casă și mama m-a întrebat printre dinți: “Măi, Mihăiță, tu ce vrei să faci? Unde vrei să dai în clasa a V-a?” Mamă, eu aș vrea să fac muzică, dar eu dau unde vreți voi! Și în momentul acela, mamei i s-a făcut milă. “Dacă băiatul a zis că vrea să facă muzică, să-l ducem la muzică!”. M-au dus, am intrat al treilea la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă din Iași, chitară clasică și de acolo tot înainte.
Pe plan profesional, ce mai urmează anul acesta?
Pe agendă mai am de lansat un feat foarte interesant, pe care l-am și interpretat în primul meu concert la Hard Rock Cafe, marțea trecută, un concert la care m-am bucurat extrem de mult pentru că a fost primul meu concert pe bilete și au fost peste 100 de oameni care au plătit bilet să mă vadă, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Pentru mine este o reușită fiecare eveniment la care oamenii vin pentru mine. Am cântat și piesa asta acolo în premieră și s-a bucurat de un feedback foarte bun, mai departe să vedem, că a mai rămas puțin până la Crăciun și se termină anul.
Video: Daniel Bălan