Prăjturile cer răbdare, planificare și precizie. Coacerea cere ca anumite ingrediente să fie la anumite temperaturi înainte de a fi amestecate în aluat, și nu există nicio cale de a ocoli acest lucru.
Când o rețetă cere ca ouăle și untul să fie la temperatura camerei , ar trebui să ții cont de asta.
Când ți se spune să freci zahărul cu untul, untul trebuie să fie la temperatura camerei până când amestecul devine ușor și pufos. Untul la temperatura camerei este este ceea ce conferă amestecului aspectul și textura sa ușoară și pufoasă.
Untul rece din frigider, untul moale sau parțial topit nu va da rezultatele pe care le cauți.
La temperaturi mai ridicate, untul își va pierde plasticitatea, devenind prea moale pentru a prinde aer. Fără acele bule de aer, untul și zahărul formează o pastă ultra densă care dă prăjiturilor textura unei cărămizi umede.
Ar fi păcat dacă ai aștepta ca untul să fie la temperatura potrivită și l-ai freca până la o textură pufoasă, doar pentru a îți anula munca cu ouă reci.
Introducerea unui ingredient rece în grăsimea la temperatura camerei poate face ca amestecul să se taie, rezultând bucăți de unt separate în aluatul tău.
Aluatul nu mai crește iar rezultatul final este o prăjitură densă și umedă, deloc potrivită mai ales atunci când faci o prăjitură care trebuie să fie pufoasă.
Scopul este de a crea o emulsie cremoasă și catifelată, iar faptul că toate ingredientele sunt la aceeași temperatură te va ajuta să obții acest lucru.
Din fericire, ouăle sunt foarte ușor de încălzit. Trebuie doar să le pui într-un bol cu apă fierbinte de la robinet timp de un minut sau două.
Bezelele în forma lor cea mai simplă, sunt albușuri de ou care au fost bătute cu zahăr până când își păstrează forma. Acest amestec este de obicei copt, deși poate fi folosit și pentru a face glazură.
Cele mai multe rețete de bezea nu specifică o temperatură pentru albușurile de ou, și asta pentru că există argumente bune atât pentru albușurile reci, cât și pentru cele la temperatura camerei.
Albușurile de ou la temperatura camerei se vor bate mai ușor. Proteinele calde se vor desface mai ușor decât cele reci, apoi se vor recompune, formând o structură lejeră, voluminoasă, cu goluri mari de aer între proteine.
Vei obține mai mult volum într-un timp mai scurt, dar structura bezelei va fi mai puțin stabilă.
Albușurile mai reci necesită o cantitate mai mare de forță. Proteinele sunt mai strânse și se desfășoară mai puțin ușor, ceea ce înseamnă că bezeaua rezultată este alcătuită dintr-o rețea de mici pungi de aer prinse între o rețea mai rigidă de proteine, ceea ce o face mai stabilă.