Înțelegerea modului în care creierul uman reacționează este fascinant. Când un neuron moare ar putea fi o cheie pentru a descoperi secretele creierului. Mai ales ale celor care stau la baza îmbătrânirii și a recuperării din diverse afecțiuni neurologice. Cercetătorii din întreaga lume și-au propus să afle cât mai multe despre creierul uman. Multe din studii au legătura și cu moartea clinică și cu activitatea celulelor din creier. Ceea ce au descoperit poate schimba cu totul ceea ce se știa până acum despre creierul uman.
Fascinația oamenilor de știință asupra modului cum funcționează creierul uman nu are limite. Încă de la începuturile medicinii moderne au fost elaborate studii pe marginea activității și a complexității creierului uman. Descoperirile sunt, relativ, puține, majoritatea dintre ele descoperind doar o parte din mecanismul perfect, cunoscut sub numele de creierul uman.
Progresele științifice din secolele XX și XXI au dus la o evoluție majoră în înțelegerea morții. În același timp, timp de zeci de ani, persoanele care au supraviețuit unei întâlniri cu moartea și-au amintit episoade lucide inexplicabile.
Majoritatea acestor episoade implică o conștiință și o conștientizare sporită. Acestea au fost raportate folosind termenul popular, dar prost definit din punct de vedere științific, de „experiențe în apropierea morții”, sau moarte clinică.
Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din Yale și-au propus să studieze interacțiunile complexe dintre neuronii muribunzi și celulele gliale din sistemul nervos central din creierul uman. Acestea sunt responsabile de eliminarea celulelor moarte și a resturilor din creier.
Una dintre provocările majore este lipsa instrumentelor disponibile pentru a înțelege acest proces în creierul oamenilor vii. Multe celule mor în fiecare zi în timpul creșterii și dezvoltării creierului, dar observarea efectivă a ceea ce se numește „eliminarea cadavrului” într-un organism viu a fost limitată.
Pe de altă parte, alte studii, făcute de cercetătorii din New York, au avut legătură strânsă cu momentul morții clinice. Au încercat să vadă ce se întâmplă cu celulele din creierul uman atunci când un pacient trece prin această stare.
„Stopul cardiac nu este un atac de cord. Reprezintă stadiul final al unei boli sau al unui eveniment care provoacă moartea unei persoane.
Apariția resuscitării cardiopulmonare ne-a arătat că moartea nu este o stare absolută. Este, mai degrabă, un proces care ar putea fi potențial inversat la unele persoane chiar și după ce a început.”, spun cercetătorii.
Un alt aspect al cercetării a fost ce se întâmplă cu celulele din creierul uman în momentul unei astfel de experiențe. Descoperirile, pe cât de șocante, pe-atât de revelatoare au fost pentru cercetătorii americani, care declară:
„Ceea ce a permis studierea științifică a morții este faptul că celulele creierului nu se deteriorează ireversibil în câteva minute de la privarea de oxigen atunci când inima se oprește.
În schimb, ele mor în decurs de câteva ore. Acest lucru permite studierea în mod obiectiv evenimentele fiziologice și mentale care au loc în legătură cu moartea”.
Într-o lucrare publicată în Science Advances pe 26 iunie 2020, ei au numit această tehnică „2Phatal”. Folosind markeri fluorescenți, au putut urmări cum comunică celulele glia și cum elimină celulele moarte cu ajutorul imagisticii optice live in vivo în timp real.
„Este pentru prima dată când acest proces a fost văzut vreodată într-un creier de mamifere viu”, explică Dr. Jaime Grutzendler, profesor de neurologie și neuroștiințe Dr. Harry M. Zimmerman și Dr. Nicholas și Viola Spinelli la Școala de Medicină Yale.
„Tehnica 2Phatal este destul de inteligentă. În loc să lovim creierul cu un ciocan și să provocăm mii de decese, inducerea morții unei singure celule ne permite să studiem ce se întâmplă imediat după ce celulele încep să moară și să urmărim numeroasele alte celule implicate în eliminarea ei.
Acest lucru nu a fost posibil înainte. Suntem capabili să arătăm cu mare claritate ce se întâmplă exact și să înțelegem procesul.”, spune Dr. Grutzendler.
Lucrarea deschide o serie de alte studii care ar putea avea un impact asupra înțelegerii dezvoltării creierului, a leziunilor și a neurodegenerației. „Moartea celulară este foarte frecventă în bolile creierului”, spune Dr. Damisah.
Înțelegerea procesului ar putea oferi informații despre cum să se abordăeze moartea celulară într-un creier rănit, de la traumatisme craniene la accidente vasculare cerebrale și alte afecțiuni, mai spun cercetătorii.