În continuare creierul uman este considerat un mister de către oamenii de știință și specialiștii în domeniul neurologiei. Se cunosc foarte puține lucruri despre acest organ. Însă odată cu avansarea tehnologică, se fac progrese și în acest domeniu. Recent, cercetătorii au descoperit o metodă prin care se pot transplanta în creierul animalelor organoizi cerebrali de la om. Acest lucru ar putea duce la rezolvarea unor afecțiuni.
Creierul uman este un organ prea puțin cunoscut. Studierea creierului anumitor animale poate oferi câteva indicii în privința celui uman, însă aici lucrurile sunt limitate, având în vedere faptul că nu se pot trage concluzii despre anumite afecțiuni neurologice prezente doar la oameni.
Cu toate acestea, a fost descoperită o nouă metodă de a rezolva anumite probleme de natură neurologică a creierului uman. Aceasta constă în implantarea așa-numiților organoizi cerebrali sau în crearea de animale cu neuroni de origine umană. Ambele variante au dat rezultate, însă ridică probleme de etică, scrie The Economist.
Oraganoizii sunt sisteme de culturi 3D derivate din celule stem, cu ajutorul cărora pot fi recreate arhitectura și fiziologia organelor umane și sunt folosiți în studiul mai multor afecțiuni.
În prezent, procesul nu este suficient de bine înțeles pentru ca acestea să fie folosiți la scară largă, însă este un pas înainte în studierea dezvoltării creierului, examinarea patologiei și geneticii bolilor și depistarea unor potențiale medicamente, susține dr. Paola Arlotta de la Universitatea Harvard.
Cercetătoarea folosește organoizi pentru studierea tulburărilor din spectrul autist, folosind versiuni care includ mutații ale celor trei gene aparent legate de această afecțiune. Deși aceste gene funcționează în mod diferit, ea a constatat că mutarea oricăreia dintre ele induce aceleași efecte.
Dr. Arlotta a descris modul în care acești organoizi, care seamănă, din punct de vedere structural, cu diferite păți ale sistemului nervos central (cortexul cerebral, măduva spinării) și cum se pot conecta între ei, precum și cu organoizi musculari pentru a crea un sistem denumit asambloizi. Acest lucru permite investigarea preliminară a modului în care diferite regiuni ale creierului se conectează între ele și a modului în care creierul se conectează cu restul corpului.
În aceste condiții, întrebarea care poate fi pusă este dacă organoizii pot genera o structură asemănătoare cu gândirea. Răspunsul cercetătorilor este categoric nu. Organoizii creați în prezent au un diametru de mai puțin de 5 mm, deci au mai puțin de o zecime din volumul unui creier uman adult.
Specialiștii au descoperit, de asemena, că au o organizare puțin complexă, asemănătoare cu cea din creierul uman, însă nu prezintă conexiuni senzoriale.
Ce-a de-a doua abordare se referă la implantarea neuronală de la om la animal. Aceasta a fost prezentată de Dr. Joshua Sanes, de asemena cercetător la Harvard. El a intat în atenția lumii medicale în urmă cu câțiva ani când a creat „șoarecele brainbow”, animal căruia i s-au „desenat” neuronii cu ajutorul unor proteine fluorescente.
Transplantul de neuroni este o tehnică veche și este chiar testată în scop terapeutic pentru tratarea bolii Parkinson. Tehnologia avansează, iar unii vorbesc deja despre posibilitatea de a transplanta celule stem neuronale umane în creierele embrionare ale șoarecilor.
Intenția ar fi aceea de a crea o „himeră” în care celulele cerebrale din ambele surse să fie amestecate și interfuncționale. Dar aici se ridică problema eticii. Orice semn de suferință sporită la animale, cauzată de faptul că acestea au neuroni umani în creier, trebuie să fie analizat cu atenție.