Proiectul fantezist al lui Nicolae Ceaușescu de a face din București port la Dunăre ar putea fi reluat după ce Guvernul Dăncilă a încercat să creeze câteva legături externe pentru un parteneriat public-privat.
Canalul Dunăre – București pare un proiect fantezist din cauza costurilor imense necesare pentru realizarea lui, dar și a forței de muncă specializată care să reia și să finalizeze construcțiile. Potențialul este, însă uriaș.
Îți poți da seama de costurile, dar și de beneficiile pe care le-ar aduce canalul Dunăre – București din studiul de fundamentare a acestui proiect, care a fost publicat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză.
Valoarea totală a investiție s-ar ridica undeva la 1,44 de miliarde de euro (adică aproape șapte miliarde de lei). Din sumă, doar un miliard de euro este necesar pentru construcția efectivă, pentru că o bună parte din infrastructură a fost realizată în timpul lui Nicolae Ceaușescu.
Contractul prin colaborare publică-privată va fi încheiat pe o perioadă de 25 de ani, din care cinci sunt destinați fazei de proiectare, iar restul, pentru operare.
De ce s-ar implica vreo companie într-un asemenea mega-proiect? Poate pentru că, potrivit studiului de fundamentare prezentat de economica.net, va aduce partenerului privat venituri de peste două miliarde de euro pe întreaga perioadă de operare.
Dar, tot nu pare destul de convingător, întrucât statul va suporta doar 20% din costurile totale, iar partenerul privat va suporta 80% din cheltuieli. Dar, prin lege, investitorul privat are dreptul să primească o primă de succes de până la 100 de milioane de euro, dacă va termina lucrările mai repede cu un an, decât e prevăzut în plan.
Evident, dacă legi capitala unei țări de principalul fluviu al Europei, potențialul turistic crește exponențial. Studiul de fundamentare prevede că pe canal ar putea fi permis și transportul de agrement, precum croazierele: