Azilurile de bătrâni nu sunt privite cu ochi buni de către majoritatea oamenilor. Mulți angajați explotează persoanele pe care le au în grijă, iar câțiva bolnavi au ajuns să le lase proprietăți de mari dimensiuni prin testament.
În mod previzibil însă, există și excepții de la regulă. În multe situații, îngrijitorii dau dovadă de un nivel superlativ de empatie și încearcă să-și ajute pacienți cum pot mai bine, dincolo de pumni de medicamente și somnifere.
În încercarea de a-și ține rezidenții fericiți, calmi și relaxați, mai mulți angajați de un azil de bătrâni au început să se îmbrace în pijamale, când lucrează pe tura de seară sau de noapte. Gestul lor va fi foarte util mai ales în cazul bolnavilor de demență, care nu știu foarte bine în ce moment al zilei se află, nu știu când să se culce sau să se trezească.
Acest comportament aparent ciudat al angajaților a fost sesizat în azilul Old Vicarage Nursing Home din Regatul Unit. Terapia aplicată acolo este intitulată modelul fluture (Butterfly Model of Care). Aceasta implică un accent deosebit pe empatie cu starea și emoțiile pacienților.
Pentru a ajuta pacienții să fie mai liniștiți și confortabili, angajții se îmbracă în pijamale, haine pufoase, moi, neamenințătoare. Acest cod vestimentar ajută ca pacienții să nu se simtă amenințați, supărați sau agresați psihic. Lipsa unei uniforme crează o apropiere între îngrijitori și îngrijiți de parcă ar face parte cu toții dintr-o familie.
Noua politică de la Old Vicarage Nursing Home a fost inițiată de cercetătorul David Sheard`s. El a creat un program intitulat Grija pentru pacienții cu demență contează. Proprietarul azilului a afirmat că a finanțat un rând de vestimentație pentru angajați, în așa fel încât atitudinea să fie mai relaxată printre pacienți. Din momentul în care apar îngrijitorii în pijamale, bătrânii se pregătesc și ei să se pună la somn.