Laura Codruța Kovesi (46 de ani) a reintrat în atenția publicului, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) i-a dat câștig de cauză în procesul în care aceasta a contestat decizia CCR cu privire la provocarea în 2018 din funcția de procuror șef al Departamentului Național Anticorupție.
Multă lume știe că fosta șefă a DNA, în tinerețe a jucat baschet, dar puțini știu de ce s-a lăsat de acest sport, scrie gsp.ro. Laura Codruța Kovesi a jucat baschet până la 22 de ani, încheindu-și cariera sportivă după 15 ani. După renunțarea la baschet, Laura Codruța Kovesi s-a dedicat în totalitate studiilor din domeniul juridic.
Laura Codruța Kovesi a jucat baschet la CSS Mediaș, unde a cucerit titlul la junioare în 1989. Tot în acel an, naționala de cadete a României a devenit vicecampioană europeană de juniori la turneul final disputat la Timișoara.
Laura Codruța Kovesi a evoluat la echipe precum CSS Mediaș sau Universitatea Cluj. La club juca ca pivot, la naționala de junioare era folosită pe postul de extremă stânga. Costel Tătaru, fostul antrenor, a făcut dezvăluiri despre jucătoarea Laura Codruța Kovesi.
„Cât timp a fost junioară, i-am fost antrenor la CSS Mediaș. Era cu un an mai mică decât celelalte fete din grupă, era cea mai tânără din echipă. În 1989, am ieșit campioni naționali la juniori. Făceam nouă antrenamente pe săptămână, ceea ce nu fac nici astăzi. Le scoteam de la practică și făceam antrenamente, lucram toată vara. Atunci, nu erau capcane pentru tineri, nu erau discoteci, baruri, nu erau alte preocupări. Într-un oraș de provincie, sportul era un privilegiu”, a declarat Costel Tătaru.
Potrivit fostului antrenor, Laura Codruța Kovesi era foarte dedicată la antrenamente. „Era un copil foarte serios, ambițios și foarte corect. Dacă eu mă întorceam cu spatele și ea avea de făcut 100 de sărituri ca mingea, făcea 100, nu făcea 99! Nu se dădea la o parte de la efort, fie că îi convenea sau că nu îi convenea. Bodogănea, dar își făcea datoria fără probleme. A fost iubită de fete pentru că era serioasă și simpatică.
Nu trebuia să-i repeți un lucru de două ori, ceea ce e o mare calitate într-o relație dificilă cum e cea dintre un antrenor și un jucător de 15-16 ani, unul pus să muncească gratuit. Se muncea pe «butoaie de transpirație», nu erau contracte pe bani. Se muncea din pasiune. Ea era mai subțirică, dar avea 1.80 m atunci, era obligativitate de talie la divizia de junioare. Dacă nu îndeplineai unele condiții de talie, nu erai primită în turneele finale și nu puteai să te afirmi. Astfel, noi eram obligați să căutăm elemente de talie”, a mai spus Costel Tătaru.
Potrivit antrenorului, și-a sacrificat cariera sportivă pentru studii. „O chema Lascu. Mama ei era profesoară de limba și literatura română, iar tatăl ei era jurist, doctor în științele juridice. Erau oameni serioși, care și-au lăsat amprenta asupra educației ei. Orice ar fi spus răuvoitorii și clevetitorii care nu i-au cunoscut biografia așa cum i-am cunoscut-o eu, a fost o fată pregătită.
În primii ani, a încercat să mai facă sport, dar probabil că rigorile învățământului superior au făcut-o să renunțe la un moment dat la sportul de performanță. Clujul era campioană națională, iar cei de acolo aveau pretenții mari de pregătire, erau și prin cupele europene și ea nu prea putea să meargă în paralel și cu activitatea de studentă la Drept.
Probabil că seriozitatea și rigorile de la Drept au făcut-o să ia această decizie. Nu poți fi jurist de nota 5, exact cum nu poți fi medic de nota 5 sau dascăl de nota 5. Ea era obișnuită să facă performanță, era foarte hotărâtă, foarte ambițioasă și nu umbla cu jumătăți de măsură. De asta cred că a renunțat mai repede la baschet”, povestește Costel Tătaru.