A murit o mare stea a scenei românești. Vestea tragică venită azi

A murit o cântăreață cu un talent imens! Aceasta a fost renumită încă din studenție, iar de-a lungul carierei a reușit să impresioneze milioane de oameni. Artista a fost apreciată în special pentru puritatea vocii și pentru experiența sa pe care a dăruit-o altor generații.

O mare stea a scenei românești s-a stins din viață

Lucia Stănescu s-a stins din viață! Soprana Operei Naționale din Cluj-Napoca a murit la onorabila vârstă de 94 de ani. Aceasta a devenit cunoscută încă din anul IV de studenție, moment în care a surprins pe toată lumea cu rolul din Cherubino din Nunta lui Figaro a lui Mozzart. Desigur, repertoriul ei avea ca la scurt timp să primească vaste opere internaționale și naționale.

Ulterior, aceasta s-a putut bucura și de funcția de Director al Operei din Cluj-Napoca între anii 1969-1974, compuși din rezultate impecabile, premiere numeroase și un lung șir de turnee internaționale care au consolidat prestigiul instituției în întreaga lume, arată gazetadecluj.ro. Dată fiind experiența bogată, cântăreața a ajutat la crearea și valorificarea a multe voci din generații în generații.

Dezvăluiri tulburătoare despre ultimele zile ale lui Gabriel Cotabiță. Familia l-a internat în mare secret, prietenii nu mai știau nimic de el

S-a aflat care este cauza morții lui Gabriel Cotabiță! S-a confruntat cu...

Bendeac a șocat toată țara după moartea lui Cotabiță! De ce nu a vrut să se împace cu el

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

A murit Lucia Stănescu

Soprana s-a stabilit în Italia în anul 1977, unde și-a continuat cariera, iar după concertul de addio alle scene în 1981 închidea cortina cu mențiunea că își începe cariera didactică pe care și-a desfășurat-o preț de 15 ani la Conservatorul l „Pietro Mascagni” din Livorno. La 86 de ani, și-a lansat autobiografia intitulată – A fost o viață sau un vis, iar patru ani mai târziu a revenit pe scena de debut pentru un spectacol emoționant dedicat unei distincții primite pentru întreaga sa carieră. „Visați, visați, visați!”, a fost îndemnul cu care și-a încheiat atunci discursul.

• Trupul neînsuflețit al artistei va fi depus în foaierul Academiei Naționale de Muzică Gheorgeh Dima din Cluj-Napoca pe data de 1 octombrie 2020, între orele 18:00 – 20:00.
• Garda de doliu va avea loc tot în aceeași încăpere, dar pe data de 2 octombrie, între orele 10:00 – 12:00.
• Slujba de înmormântare va avea loc vineri, 2 octombrie, orele 13:00, la Capela Cimitirului Central din Cluj-Napoca

A murit soprana Operei Naționale din Cluj-Napoca

„Anii de școală petrecuți în Bucureștiul cu strălucirea interbelică”

„Bucureştiul de atunci era mult mai fermecător decât cel de azi. Eram fascinată de noutăţile pe care le vedeam în Capitala acelor ani. Totul era interesant pentru mine. Îi urmăream de la geam pe oltenii care, în anumite zile, aprovizionau casa, aducând marfa proas­pătă cu cobiliţa: peşte, zarzavaturi, fructe. Seara, veneau cei cu iaurturi, purtate în mici recipiente de ceramică, apoi, cu căruţa, sosea gheaţa, în calupuri mari. Era o cu totul altă lume faţă de aceea în care am crescut până la patru ani. Cât de departe de mine erau dimineţile în care, la Someşul Rece, luam masa afară, sau în „cohe”, faimoasa bucătărie moţească, ce avea şi cuptor înăuntru: pâine cu unt, lapte proaspăt şi câte o bucată de fagure plin de miere din stupina tatii.

Lucia Stănescu

Pe de altă parte, mătuşa Leontina îşi luase în serios rolul de educator şi mă ducea cu ea peste tot, ca să cunosc oraşul. De fiecare Sfinte Sărbători de Paşti, cam până ce-am avut 10 ani, la „Galeriile La Fayette” mi se reîn­noiau tradiţionalul costum de marinar şi pantofii de lac cu baretă, ce se închidea doar cu croşeta primită „în do­tare”. Eu am mai prins încă tramvaiele cu cai şi multe din cele ce au făcut poezia Micului Paris. Tihna, decenţa, rigoarea, eleganţa, acestea erau atributele vieţii de atunci. Mi-amintesc de plimbările duminicale cu trăsura la şosea, când dragul meu unchi Ştefan era disperat şi indispus chiar, fiind obligat să-şi ridice mereu eleganta pălărie Borsalino în faţa celor aflaţi în celelalte trăsuri”
Lucia Stănescu (Sursa: formulaas.ro)