Cum se produc ploile artificiale și ce efecte au. O savantă din România a descoperit fenomenul în urmă cu aproape 90 de ani

Deși s-ar putea să nu fi auzit vreodată de termenul ploaie artificială, el există. Ba mai mult, conform unor documente ale vremii, se pare că o savantă din România a descoperit fenomenul în urmă cu aproape 90 de ani. Extrem de controversat, specialiștii încearcă să explice cum se produc ploile artificiale și ce efecte au, mai ales având în veere că este vorba despre un proces de radioactivitate artificială.

Cine este savanta din România care a descoperit ploile artificiale în urmă cu aproape 90 de ani

Un eveniment nu foarte recent, dar documentat pe scară largă, despre care se vorbește și astăzi, ar putea încă să-i facă pe unii istorici să piardă puțin somnul. Conform documentelor este vorba despre descoperirea radioactivității artificiale, fenomen ce avea să aibă semnătura unei savante din România.

Din datele existente românca a descoperit fenomenul ploii artificiale în urmă cu aproape 90 de ani, și este vorba despre Ștefania Mărăcineanu. Aceleiași savante îi este atribuit și fenomenul de transmutare chimică a plumbului în aur și mercur.

Cel mai bun TRUC pentru curățenia de Crăciun! Așa fac gospodinele deștepte

Rodica Stănoiu a fost deshumată! Ce au aflat procurorii e cumplit, a fost deshis dosar de moarte suspectă

Fosta iubită a lui Liviu Dragnea, din nou în vizorul presei! Ce a făcut Irina Tănase...

Prima reacție după ce Nicușor Dan a atacat „Legea Novak” la CCR: „Politicul nu are ce...

Ştefania Mărăcineanu (1882-1944)

Într-o lucrare științifică, apărută sub egida Universității din Firenze, și semnate de Marco Fontani, Mary Virginia Orna, Mariagrazia Costa și Sabine Vater, se vorbește intens despre această descoperire a celei care a fost studenta unei alte mari savante a lumii, Marie Curie, câștigătoarea unui Premiu Nobel pentru Chimie, extrem de controversat și astăzi.

„Un exemplu este cazul controversat al studentei nu prea tinere a lui Marie Curie, Ștefania Mărăcineanu, care a obținut un doctorat la Institut du Radium la vârsta de 42 de ani, iar în cinci ani a publicat câteva articole cu rezultatele sale științifice.

Cu o nonșalanță la limita ortodoxiei științifice, ea a anunțat patru descoperiri diferite (false sau incomplete): radioactivitatea artificială indusă de bombardamentul alfa, transmutarea plumbului în mercur și aur, descoperirea ploii artificiale și o presupusă legătură între cutremure și radioactivitate.”, se  arată în lucrarea amintită.

Ștefania Mărăcineanu, o controversată savantă, studentă a celebrei Marie Curie

Din ceea ce se știe despre Ștefania Mărăcineanu, este că s-a născut la 17 iunie 1882 în București, iar nașterea ei a fost adăugată în registrul oficial a doua zi de tatăl ei, Sebastian Mărăcineanu, în vârstă de 20 de ani. Foarte puține detalii despre copilăria ei au fost găsite.

În 1907, ea s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din București unde, trei ani mai târziu, a obținut un doctorat în științe chimice și fizice. A urmat cursuri de pedagogie pentru o scurtă perioadă și, în 1914, a promovat examenul de calificare care îi permitea să predea în școlile secundare.

A fost prezentă în București, predând la „Școala Centrală”, în timpul invaziei austro-germane din 1916. După încheierea Primului Război Mondial, a obținut o bursă și a mers la „Institut du Radium” din Paris, unde a lucrat în mod intermitent până în 1925, și între timp, s-a înscris la Sorbona pentru un doctorat de cercetare, pe care l-a obținut în 1924.

Revenită în România în 1925, Facultatea de Științe a Universității din București i-a oferit un post de asistent universitar. Totuși, în același an, se întoarce la Paris pentru patru ani, lucrând la Observatorul Astronomic din Meudon, iar în 1929 o regăsim pe Ștefania Mărăcineanu din nou în România.

În acel an, ea a avut ocazia să țină o conferință despre constituirea materiei la „Școala Centrală de fete” pe care a repetat-o ulterior la „Universitară Carol I”. Aceasta a fost tipărită și a servit drept nucleu al unui manual despre radioactivitate pe care Ștefania Mărăcineanu îl va scrie câțiva ani mai târziu.

Când, în 1929, s-a întors definitiv în România, poate ca răspuns la criticile aduse descoperirilor sale improbabile, Ștefania Mărăcineanu a instalat, condus și condus primul laborator pentru studiul substanțelor radioactive din România.

Premiul Nobel pentru Chimie și nerecunoașterea descoperirilor savantei Ștefania Mărăcineanu

În 1934, cuplul Joliot-Curie a anunțat oficial descoperirea radioactivității artificiale, și aproape imediat, numele lor au fost înscrise în licitația pentru Premiul Nobel pentru Chimie din anul următor. Ștefania Mărăcineanu, căreia i se atribuie de fapt această descoperire, a simțit că eforturile și profesionalismul ei erau batjocorite sau, cel puțin, uitate.

Omul de știință a scris mai multe scrisori de protest către conducătorii „Institut du Radium”, către autoritățile responsabile pentru acordarea premiului Academiei Suedeze de Științe și chiar către unele instituții media. Singurul ziar care a avut amabilitatea de a menționa plângerea ei a fost publicația austriacă Neues Wiener Journal.

Cu toate acestea, chiar și în acel spațiu, adevărata amploare a contribuțiilor Ștefaniei Mărăcineanu nu a fost demonstrată. La un an după ce cuplul a primit premiul academic, Academia Română de Științe a trimis o plângere oficială omologului său suedez. Scrisoarea sublinia sprijinul instituției pentru profesoară și cerea ca importanța recunoașterii numelui ei în Premiul Nobel pentru Chimie acordat în 1935 să fie evaluată în continuare. Din păcate nu s-a întâmplat așa.

În următorii ani ai vieții sale, savantul român s-a dedicat studiului legăturilor dintre radioactivitate și ploaie, precum și dintre ploaie și cutremure. În același timp, ea a continuat să scrie regulat scrisori care au obligat Academia Română să nu închidă dosarul în care cerea despăgubiri pentru numele ei în descoperirea acordată cuplului francez.

Ștefania Mărăcineanu a murit pe 15 august 1944. Ca mulți alți pionieri ai cercetării radiațiilor, ea suferea de un cancer grav. Întreaga lucrare științifică despre savanta Ștefania Mărăcineanu se poate consulta aici.

Cum se produc ploile artificiale și ce efecte au

Ploaia artificială, cunoscută și sub denumirea de însămânțare a norilor, este cunoscută drept o tehnică de modificare a vremii. Aceasta modifică artificial vremea prin creșterea capacității norilor de a produce așa-numita „ploaie artificială” sau zăpadă, care poate contribui la satisfacerea nevoilor de precipitații ale unei anumite regiuni.

Tehnica poate părea desprinsă dintr-un film științifico-fantastic, dar ideea datează din al Doilea Război Mondial și este practicată în prezent în multe regiuni ale lumii. Însămânțarea norilor poate spori precipitațiile în zonele predispuse la secetă, susținând productivitatea agricolă și asigurând aprovizionarea cu apă pentru consumul uman.

De asemenea, poate atenua efectele condițiilor meteorologice severe, cum ar fi reducerea dimensiunii grindinei pentru a minimiza pagubele și dispersarea ceții pentru a îmbunătăți vizibilitatea și siguranța, în special în jurul aeroporturilor.

„Însămânțarea norilor oferă un instrument pentru gestionarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi răcirea insulelor de căldură urbane și sprijinirea sănătății ecosistemelor în timpul secetelor. În general, este o tehnică folosită la gestionarea resurselor de apă și atenuarea condițiilor meteorologice extreme.”, explică cercetătorii de astăzi.

Emiratele Arabe Unite, țara care poate folosește ploile artificiale

Se știe că în zona Orientului Mijlociu ploaia este extrem de rară, iar în unele situații aproape inexistentă. Ca urmare a acestei situații, însămânțarea norilor este o abordare strategică folosită de câteva ori de guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru a face față problemelor legate de deficitul de apă din țară.

Cunoscută și sub denumirea de precipitații artificiale, această tehnică marchează EAU ca fiind una dintre națiunile pioniere din regiunea Golfului Persic în adoptarea tehnologiei de însămânțare a norilor. În contextul nesiguranței apei din țară, cauzată de climatul extrem de cald, oamenii de știință din EAU utilizează însămânțarea norilor pentru a consolida resursele de apă.

Utilizând radare meteorologice, ei supraveghează constant atmosfera din țară, iar proiecțiile meteorologilor și oamenilor de știință sugerează că inițiativele de însămânțare a norilor ar putea amplifica precipitațiile cu aproximativ 30-35% în condiții atmosferice mai uscate și cu până la 10-15% în medii mai umede.