Ca în orice alt loc în lume, nunta este acel moment unic din viața unui om. Este un moment plin de emoție pentru toți cei implicați, dar și plin de obiceiuri și tradiții, unele dintre ele chiar stranii. Mulți au păstrat aceste aspecte, printre care și obiceiul care nu lipsește de la nicio nuntă românească.
Obiceiurile și tradițiile de nuntă au existat din timpuri imemoriale. Deși majoritatea lor nu mai sunt de actualitate, ele sunt încă foarte populare și parțial „la modă” din nou. Semnificația și simbolismul lor s-au schimbat de-a lungul timpului.
Adesea, tradițiile de nuntă din diferite cuturi au fost adiționate. În România, spre exemplu, multe obiceiuri vechi sunt tradiții, unele în întreaga țară, altele doar în anumite regiuni.
Spre exemplu, în vestul României, la anumite nunți se obișnuiește ca mireasa să petreacă ultima noapte înainte de nuntă în casa părinților ei, fără viitorul ei soț.
În mod tradițional, prietenii miresei vin să cânte „cântecul miresei” și astfel îi reamintesc miresei să analizeze pentru ultima dată evenimentul care urmează, astfel încât să spună „Da” cu cea mai profundă convingere și cea mai pură dragoste.
Un alt obicei, plin de culoare, este că fiecare invitat la nuntă primește un mini buchet frumos, de obicei făcut manual de mireasă și de prietenele ei, cei căsătoriți își prind buchetul în dreapta, iar cei singuri în stânga Acest lucru marchează persoanele care sunt încă disponibile.
Cele mai multe tradiții și obiceiuri românești, și împrumutate de la celelalte etnii, se regăsesc în mai toate regiunile istorice românești.
Din Bucovina, în Maramureș, și din Transilvania, până în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, vei găsi câte un obicei sau tradiție specifică zonei, dar toate au obiceiul care nu lipsește de la nicio nuntă românească.
Indiferent cum i se spune local, toți bătrânii îl denumesc Pețit. Este acel obicei prin care tânărul își trimite reprezentanții, sau pețitorii, pentru a convinge părinții fetei să i-o dea, cerând mâna acesteia de la mai-marele casei, adică tatăl fetei.
Tot pețitorii sunt cei care negociau în trecut și care era zestrea pe care tatăl i-o dădea fetei la măritiș.
Dar, pe lângă aceste obiceiuri, unele păstrate și astăzi, altele uitate în negura vremii, au apărut și alte tradiții, ceva mai stranii. dar, deși sunt practicate și azi, cercetătorii etnologi încă mai încearcă să descopere de unde au pornit cele mai stranii tradiții.
Una din tradițiile stranii este și bărbieritul mirelui în ziua nunții, sau turta miresei, toate provenind din trecut, dar fără a se mai știi concret cum și de la ce au pornit. Alte tradiții cunoscute și azi, sunt furatul mieresi și aruncatul buchetului acesteia.
Și tot aici mai trebuie amintit și dezgătitul miresei. Această tradiție, la fel de veche, simbolizează în credința populară trecerea de la tânăra fată la statutul de femeie și soție.
Sunt încă multe astfel de tradiții și obiceiuri, nu numai cele legată de nuntă, miree, mireasă, sau nuntași. România încă mai are și încearcă să păstreze aceste aspecte ale vieții de la sate, dar cu greu.