Convenția matrimonială este un contract care se încheie între viitorii soți și prin care aceștia stabilesc un alt regim matrimonial decât cel uzual, al comunității legale de bunuri. În caz de divorț, părțile știu exact ce au de împărțit.
De altfel, convenția matrimonială este singura modalitate prin care soții pot deroga de la regimul comunității legale, viitorii soți având, cu titlu de noutate față de vechiul cod civil, posibilitatea de a alege între următoarele regimuri:
1. comunitatea legală de bunuri
2. regimul separației de bunuri
3. regimul comunității convenționale
Convenția matrimonială se poate încheia înainte de căsătorie, caz în care își va produce efectele abia de la momentul încheierii acesteia din urmă, sau după căsătorie, caz în care își va produce efectele de la data prevazută în contract sau , în lipsa ei, de la data încheierii,
Forma pe care trebuie sa o îmbrace convenția matrimonială este cea autentica notarială, fiind vorba despre un contract solemn.
Potrivit art. 334 alin. (2) NCC, convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale. Astfel, chiar dacă se permite derogarea de la regulile de bază, este bine de știut că există niște limite prevazute de legea civilă, printre care și dispozițiile imperative ale legii și bunele moravuri.
Un alt aspect care se poate reglementa prin intermediul acestui tip de convenție constă în posibilitatea soțului supraviețuitor de a prelua fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate (clauză de preciput).
Așa cum am menționat mai sus, în cazul în care se dorește alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale, se impune încheierea unei convenții matrimoniale.
În cazul în care se alege regimul separației de bunuri, fiecare soț este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată. De asemenea bunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în proprietate comună pe cote părți, și nu în devălmășie cum este regula.
Niciunul dintre aceștia neputând fi ținut de obligațiile născute din actele săvârșite de celalalt soț. Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În cazul în care se dorește alegerea unui regim matrimonial mai flexibil decât cel al comunității legale, viitorii soți pot opta pentru comunitatea convențională de bunuri. Astfel, aceștia pot opta pentru o comunitate mai extinsă sau mai restrânsa decât cea legală.
Potrivit art. 367 NCC, convenția matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:
a. includerea în comunitate, în tot sau în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor prorpii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor de uz personal și a celor destinate exercitării profesiei unuia dintre soți.
b. restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în convenția matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.
c. obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare.
d. includerea clauzei de preciput.
e. modalități privind lichidarea comunității convenționale.
Cu privire la modificarea regimului matrimonial, este bine de știut că, în principiu, soții pot, după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, să înlocuiască sau să modifice ori de câte ori doresc regimul ales inițial.
Așadar, în cazul în care se dorește încheierea unei căsătorii, însă regimul matrimonial al comunității legale conform căruia bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt bunuri comune nu se potrivește dorințelor viitorilor soți, Codul civil permite alegerea separației de bunuri sau a comunității convenționale.