”Mona Lisa”, cel mai faimos tablou din lume, pictat de marele Leonardo da Vinci, nu a odihnit, întotdeauna, în holurile prestigiosului Muzeu Luvru. În anul 1911, unul dintre angajații instituției reușește să fure capodobera, ce ajunge, ulterior, să fie pitită într-un cufăr sub masa din propria sa bucătărie, timp de 2 ani de zile. Patriotism sau vandalism? Ce s-a ales de hoțul Giocondei.
În urmă cu 113 ani, cea mai cunoscută operă de artă a lumii dispare de sub ochii vizitatorilor Muzeului Luvru. Într-o noapte, fără urmă, Vincenzo Peruggia reușește să sustragă prețiosul tablou, fără ca nimeni să-și dea seama.
Lucrează la muzeu de câțiva ani, deci lucrurile nu ar trebui să fie atât de dificile, își spune el. Firav, slăbuț, cu trăsături comune și de înălțime medie, italianul este convins că va trece neobservat, profitând de faptul că se poate amesteca, lejer, în mulțimea de oameni, fără să atragă atenția celor din jurul său.
Profitând de faptul că are acces la cele mai frumoase și apreciate opere de artă, Peruggia elaborează o strategie meticuloasă pentru a pune mâna pe opera lui Leonardo da Vinci.
Studiază mecanismele de pază și rutina personalului muzeului, pregătind cu grijă momentul potrivit pentru a-și pune în aplicare planul.
În ziua de luni, 21 august 1911, hoțul intră în muzeu și o înșfacă pe „Mona Lisa” chiar din Salonul Carré, unde sute de mii de oameni vin, zilnic, să o admire. Scoate tabloul din cele patru cuie care îl susțin pe perete, potrivit Ferratum Blog.
Apoi, cu grijă, înlătură carcasa de protecție, precum și rama tabloului, pe care se spune că l-ar fi ascuns sub halatul de serviciu, pentru a a-l transporta, în siguranță, la propria locuință.
Ajuns acasă, tânărul în vârstă de 27 de ani decide să pună Gioconda într-un cufăr pe care-l pitește sub masa pe care o ține în bucătărie.
Conducerea muzeului intră în alertă, cheamă poliția pentru a raporta furtul, urmând ca toți angajații instituției să fie interogați. Autoritățile ajung acasă la Peruggia, însă fără noroc. După o oră de percheziții, oamenii legii constată că tabloul nu este de găsit.
Patriot convins, Vincenzo Peruggia este de părere că Gioconda trebuie să fie expusă într-un muzeu din Italia, țara de baștină a pictorului care a realizat-o. Zboară spre Florența unde se întâlnește cu Giovanni Poggi, directorul Galeriei de Artă ”Uffizi”.
Expertul o studiază și realizează că deține, în mâinile sale, tabloul original al lui Leonardo da Vinci. Sună imediat la poliție, pentru a raporta că a găsit-o pe Gioconda. Fusese dispărută timp de 2 ani. Ajunge înapoi la Luvru în 1913, iar Peruggia este aruncat în închisoare.
În ziua procesului, italianul simulează nebunia și patriotismul. Îi strigă judecătorului că Mona Lisa ”a fost furată de Napoleon” și adusă în Hexagon, când în realitate, artistul Leonardo da Vinci îi dăruise pictura regelui Francisc I al Franței pentru a fi pictor la curtea acestuia când se mutase pe meleagurile franceze.
Disperarea îl cuprinde pe hoț. Simte că nu are cum să scape de pușcărie, motiv pentru care apelează la sentimentalisme și emoționări, cucerind publicul italian.
Este condamnat la un an și 15 zile de închisoare, însă presiunea societății își spune cuvântul, fiind eliberat după doar 7 luni de zile.
Pleacă pe front, pentru a lupta în Primul Război Mondial, însă este capturat și ținut prizonier după doi ani. Ajuns din nou acasă, profită de noua șansă pe care i-0 dă viața. Se căsătorește și întemeiază o familie, având o fetiță pe nume Celestina.
Continuă să lucreze în domeniul artei, ca pictor decorator, sub numele de Pietro Peruggia. Încetează din viață la vârsta de 44 de ani, pe data de 8 octombrie 1925.