Liviu Vârciu a dat lovitura pe plan muzical spre finalul liceului, când a înființat trupa L.A., care a devenit un adevărat fenomen. Încă de la 4 ani el era sufletul petrecerilor și voia să i se dea șansa de a cânta, ceea ce s-a și întâmplat. Se pare că juniorul său, Matei, ar avea șanse reale să îi calce pe urme. În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, artistul ne-a vorbit despre talentul fiului său, dar și despre sacrificiul părinților săi de a le asigura lui și fratelui său un trai decent, niciunul nefiind nevoit să lucreze pentru a avea bani de buzunar.
În copilărie, Liviu Vârciu se obișnuise să poarte hainele fratelui său mai mare și niciodată nu l-a deranjat acest aspect. Deși se bucură de un statul financiar bun – este cântăreț și este implicat în mai multe proiecte la Antena 1, actorul nu dă mare importanță hainelor.
Ce șanse sunt ca unul dintre copii să îți calce pe urme în ceea ce privește muzica?
Sunt șanse mari acum că mă gândesc la fiul meu, la Matei. Are ureche muzicală. Și-l văd cum ascultă o piesă, cum începe și dansează pe ritm.
Fii-mea, Anastasia, face balet și îi place foarte mult să facă balet, dar nu, cu vocea nu cred. Și cea mare vrea și ea să o duc la o profesoară de canto să vedem exact ce talente ascunse are, dar cred că băiatul posibil să-mi calce pe urme. Dar eu nu îi oblig, ce vor ei să facă, aia vor face.
Ție cine ți-a descoperit acest talent?
Când eram mic de tot, aveam un vecin, tatăl Claudiei Pătrășcanu, Dumnezeu să îl ierte, cânta la acordeon și făceau petreceri cu ai mei. Și eu tot ziceam: vreau și eu, vreau și eu! Eram mic, cred că aveam vreo 4 anișori.
Și el m-a învățat prima oară să cânt la acordeon, după care am fost la Școala Populară de Arte, am locul întâi pe țară la 7 ani, am suflat la corn, am făcut canto clasic, pian tehnic, după care am plecat de la Arte și m-am dus la CFR și am zis să fac L.A.
A fost așa o perioadă…dar de mic am cochetat cu muzica, am cântat la clapă, cum era pe vremuri clapă nu pian și la acordeon, după care am făcut instrumente de suflat.
La ce vârstă ai devenit independent financiar, nu mai aveai nevoie de banii părinților?
17 ani cred că am început cu L.A, cam așa.
Dar înainte ai avut joburi pe timpul vacanțelor de vară?
Nu, nu am muncit. Au munci ai mei, săracii, și pentru mine și pentru fratele meu, Dumnezeu să-l ierte, tata – mecanic, mama lucra la alimentară.
Nu am fost chiar milionari, am trăit într-un apartament cu 3 camere, decomandat, dar nu prea am dus lipsă de mâncare sau de ceva. Cu îmbrăcămintea aveam noi o problemă, aveam o pereche de blugi la 6 luni, cum era pe vremuri.
Tu purtai hainele fratelui sau invers?
Eu purtam hainele fratelui. Nu am avut o problemă niciodată. Și eu nu prea am pus valoare pe haine niciodată, nici când eram mic, nici acum. Eu mă îmbrac să nu plec de acasă în pijamale sau în trening, să nu zică lumea: ia, uite-l și pe ăsta! În general nu.
Video: Cătălin Shadi Sîrbu