Claudiu Bleonț se deplasează de multe ori cu bicicleta, fără să piardă ore bune din viață în traficul infernal din Capitală. Celebrul actor a ales să rămână biciclist, renunțând la ideea de a avea permis auto.
În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, Bleonț ne-a povestit cum a ajuns să facă o carieră în teatru și film, ce l-a atras la serialul “Lasă-mă, îmi place! Camera 609” de la Antena 1, din a cărui distribuție face parte, dar și de ce a renunțat la ideea de a șofa, preferând să se deplaseze pe două roți.
Actor de teatru şi film, om de televiziune şi absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti la clasa profesorului Grigore Gonţa, Claudiu Bleonţ are în palmares numeroase roluri pe scena teatrului și a filmului românesc.
În comedia romantică de la Antena 1, actorul îl interpretează pe Mircea, băiatul mai mare al familiei Pop, un bărbat deştept, dar deopotrivă leneş, pasionat de muzica rock, fotbal şi literatură, care preferă să nu intre în conflicte şi ori de câte ori are ocazia o scoate la înaintare pe soţia lui.
Playtech Știri: Ce v-a atras la serialul “Lasă-mă, îmi place! Camera 609”?
Claudiu Bleonț: Prietenia – primul lucru și doi – comedie romantică. Sunt într-o echipă de care sunt legat sufletește: Magda Catone și cu mine suntem de 40 de ani pe scenă, am debutat împreună la Petroșani. Acum suntem împreună la Teatrul Național, unde suntem și cu Mihai Călin – fratele meu din film.
E și cumnată-mea, soția lui în film, Emilia Popescu. În același timp, suntem cu o echipă de tineri foarte frumoși, talentați, băieți, fete, la care mă uit cu drag și pe care îi consider ca și cum ar fi copiii mei.
Cum era Claudia Bleonț la începuturi?
Cred că bucuria de a fi cu oameni a rămas neschimbată. Tot ce s-a întâmplat cu viața mea a stat pe acest teren, să te bucuri de oamenii cu care ești împreună.
Care a fost momentul în care v-ați dat seama că ăsta este drumul în viață? A fost ceva care a declanșat alegerea sau cineva v-a îndreptat spre acest domeniu?
Nu cred că am avut o idee clară și o determinare să îmbrățișez această cale, această meserie de actor. Mă ocupam în Liceul German de sărbătoarea clasei, am fost în Cântarea României cu brigada artistică a Liceului German, am câștigat Cântarea României.
Am fost și la spectacolul celebru de pe stadionul 23 August. Faptul că am întâlnit oameni, m-am pregătit cu Cătălin Naum, care avea grijă atunci de noi. Am întrat în Teatrul Podul, e un dat că am intrat la teatru.
Și în momentul în care am ajuns acolo la 17 ani, majoritatea colegilor erau studenți la Arte Plastice, Metal, Matematică, Fizică, Literatură, Limbi Străine, Teologie, Conservator, Aero-Spațiale, Construcții de Mașini și Construcții. Eram cel mai mic dintre colegi, eram elev.
Cum ați ajuns acolo?
Prilejul s-a născut atunci. De aceea cred că viața noastră stă sub o înșiruire de fapte care poartă un înțeles dincolo de capacitatea mea de înțelegere. Îmi place să fac rai din ceea ce am.
Ați spus că sunteți biciclist. De ce nu ați dat de carnet?
Am făcut școala de trei ori, toate orele, am filmat conducând mașin… Sigur, cu stradă închisă traficului și așa mai departe. Deci, abilități de conducător am. Nu am ajuns niciodată să termin testele și să mă înscriu la examenul pentru carnetul de condus.
Și ați renunțat?
Da, mă simt foarte bine cu bicicleta.
În viața de zi cu zi, sunteți recunoscut pe stradă, oprit de către oamenii care vă știu de la televizor sau de la teatru?
Se întâmplă. Sunt oameni care, la un moment dat, vor să spună ceva despre un rol în care m-au văzut și stăm de vorbă. E un dat al acestui fapt, că facem o artă care e publică. Lumea face diferența între personajul interpretat și actor, ceea ce este firesc. Cred că vor să împărtășească păreri, puncte de vedere cu cel pe care l-au văzut pe scenă sau într-un film.
Video: Cătălin Shadi Sîrbu