Acesta este locul unic din România care i-a înnebunit pe spanioli. Jurnaliștii străini au avut numai cuvinte de laudă cu privire la acest spațiu faimos. „Particularitatea care îl distinge este abordarea lipsită de griji a morții”, au notat redactorii.
Atitudinea relaxată față de ideea morții își are rădăcinile în cultura dacică, popor de origine indo-europeană care s-a stabilit pe meleagurile românești înainte de a fi cucerit de romani, spun unele voci. Dacii credeau în nemurirea sufletului și erau de părere că moartea reprezintă un motiv de bucurie, nu de tristețe.
Spre surprinderea unora, dacii considerau înmormântarea un motiv de petrecere, ultima la care lua parte defunctul înainte de a face trecerea către o viață mai bună. Dovadă a acestui concept este astăzi un spațiu cu totul unic din țara noastră, de care este imposibil să nu fi auzit cel puțin o dată.
Este vorba despre Cimitirul Vesel din Săpânța, pe care jurnaliștii spanioli îl compară cu un „muzeu în aer liber”, datorită culorilor sale vii. Mormintele de aici povestesc, într-un stil umoristic, evenimente legate de viața persoanei care a decedat. Unele reprezintă cauza morții, altele sunt legate de activitatea profesională pe care o desfășura.
„Planeta noastră este incredibilă, tocmai pentru că este atât de variată și ne poate pune în fața unor locuri aparent paradoxale, cum ar fi așa-numitul Cimitir Vesel din Săpânța, din județul Maramureș, România.
Cimitirul în cauză este renumit pentru crucile din lemn sculptate în stil naiv și care prezintă culori vii. Particularitatea care distinge acest cimitir este abordarea lipsită de griji a morții, care a fost întotdeauna o temă solemnă”, au notat jurnaliștii de la publicația spaniolă okdiario.com.
Cimitirul Vesel din Săpânța, spre deosebire de multe altele, se remarcă prin culori, fraze atipice scrise pe pietre funerare și cruci sculptate într-un stil cu totul unic. Istoria sa începe în anul 1935, când Ioan Stan Pătraș, un tâmplar local, a sculptat cruci funerare unice pentru a onora memoria celor decedați.
Ioan Stan Pătraș a vrut să înființeze un loc de odihnă plin de viață, care să reflecte personalitatea și povestea fiecărei persoane decedate. Fiecare cruce a fiecărui mormânt este pictată în culori vesele și vii, iar în partea de sus se poate citi o poezie scurtă, numită epitaf, care descrie în mod satiric trăsături sau evenimentele notabile din viața persoanei respective.
În 1960, Ioan Stan Pătraș a murit, însă tradiția a fost preluată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu, care a continuat să sculpteze cruci unice pentru Cimitirul Vesel. Astfel, spațiul a devenit un simbol al culturii maramureșene și un exemplu de expresie artistică unică privind conceptul morții.
„Acest cimitir face parte dintr-unul dintre cele mai originale din lume, alături de Vechiul Cimitir Evreiesc din Praga care datează din 1439, Cimitirul Municipal Punta Arenas, Cimitirul Mirogoj din Zagreb, considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa sau Cimitirul Recoleta, cel mai vizitat din Buenos Aires. Totuși, niciunul nu este la fel de aspectuos și nici nu are aceleași culori ca cel din Săpânța”, au concluzionat jurnaliștii spanioli.