Nicolae Ceaușescu nu avea credință în Dumnezeu și nu sărbătorea zilele speciale pe care românii abia le așteptau, pentru se putea bucura de familie și timp liber. Ce obicei diferit avea liderul comunist de ziua sa de Sfântul Valentin?
Perioada comunistă a marcat profund românii și existența lor chiar și la zeci de ani de după Revoluție. Regimul a fost atât de dur încât a lăsat urme prea adânci pentru a fi uitate prea curând. Zecile de ani au trecut, dar n-au putut să șteargă din memoria românilor ceea ce au trăit și obiceiurile liderului, obiceiuri care trebuiau respectate de toată lumea. Cu toate că zilele normale erau pentru aceștia reci și triste, nici perioada sărbătorilor nu aducea prea multă culoare.
Neajunsurile erau tot subiectul principal de discuție, iar libertatea le era tot furată. În timpul regimului, pe 1 Decembrie nu era Ziua României, Moș Nicolae nu exista, iar Moș Crăciun era și el un personaj aproape nul în mintea copiilor, pentru că liderul nu dorea. Dintotdeauna Nicolae Ceaușescu a afișat o neîncredere în lucrurile sfinte, în poveștile fără dovezi, în Dumnezeu.
În acest context, după venirea sa la putere, a început negarea existenței religiei. Nu exista niciun Dumnezeu sau vreun sfânt la care românii să se poată închina. Deși era ilegal să fii creștin practicant, oamenii nu uitau pe ce dată pică Sfântul Nicolae și-și urau pe ascuns „La mulți ani!” de ziua numelui.
Pentru a îndepărta și mai mult credința din viața oamenilor, Ceaușescu interzicea Crăciunul, așa că Moșul nu venea pe 25 Decembrie, ci pe 31, ziua în care se sărbătorea Anul Nou. Liderul comunist se comporta la fel ca în celelalte zile de ziua numelui său și voia ca cetățenii să respecte ordinele sale, astfel să nu se sărbătorească nici ei.