Victor Rebengiuc împlineşte 90 de ani. Un artist al cărui talent poate fi considerat o „comoară națională”, este un model nu doar pentru tinerii la început de drum pe scena teatrului românesc, dar și o dovadă vie a faptului că marile povești de dragoste nu se regăsesc doar în paginile romanelor. Cum a cunoscut-o actorul pe Mariana Mihuț, iubirea vieții sale.
Zeci de ani de carieră, roluri magistrale pe scena teatrului românesc și în fața camerelor de filmat. Victor Rebenciug, unul dintre cei mai mari actori ai țării, împlinește vineri, 10 februarie 2023, vârsta de 90 de ani. Artistul și-a împărțit viața între marile sale iubiri: scena, filmul și femeia care i-a cucerit cu totul sufletul: Mariana Mihuț.
Cei doi actori s-au cunoscut în 1964, pe platourile de filmare ale filmului „Pădurea Spânzuraților”. După despărțirea de prima sa soție, Rebengiuc și Mariana Mihuț își uneau destinele. Se întâmpla la doar un an de la prima lor întâlnire, în anul 1965. Zece ani mai târziu, venea pe lume fiul lor, Tudor, un celebru arhitect.
A fost dragoste la prima vedere, mărturisea marele actor, într-un interviu mai vechi.
„Am zărit o fată atât de frumoasă şi, aveam să aflu, atât de talentată, încât m-am îndrăgostit iremediabil.”
Cu toate că s-au cunoscut în timpul filmărilor, și-au dat seama că, de fapt, erau vecini, locuind în același bloc.
„Ea stătea la scara 1, eu stăteam la scara 6. Și ne-am întâlnit pe platoul de filmare. Am vorbit. „Ce înveți tu?”, „La ce clasă ești?”. Ea era studentă, în anul terminal. „Ce vrei să faci?”, „Unde vrei să te duci?”, eu întrebam, ea răspundea”, a povestit Victor Rebengiuc într-un interviu cu Irina Margareta Nistor.
Victor Rebengiuc a scris istorie cu rolurile sale din „Moromeții“, „Pădurea spânzuraților“, „De ce trag clopotele, Mitică?“, „O scrisoare pierdută“, „Moartea unui comis-voiajor“ sau producțiile mai noi, „Regele moare“ (la Teatru Național) și „Tatăl“ (Teatrul Bulandra).
Și-a apărat cu pasiune convingerile, idealurile, chiar și în perioada comunistă. A refuzat să recite poezii comuniste și texte de propagandă și nu a fost înscris în niciun partid.
„Mi-am asumat riscul de a nu mă înscrie în partidul comunist. Atunci când directorul teatrului îmi spunea să mă alătur alaiului de artiști care aducea „un omagiu conducătorului iubit” în diferite spectacole, eu răspundeam scurt: „Domnule, nu sunt lăutar. Lasă-mă în pace!”. Nu-i pot înțelege pe colegii mei care i-au adus osanale lui Ceaușescu și i-au compus poezii frumoase, adică au făcut mai mult decât era cazul să facă, numai ca să ajungă directori sau să ocupe alte funcții importante.
Totuși, unii dintre noi și-au păstrat coloana vertebrală și nu au intrat în jocul acesta murdar. Ion Caramitru, Gina Patrichi, Mariana Mihuț sunt primele exemple care-mi vin în minte. Deci se putea și altfel! Talentul nu avea cum să ni-l ia nimeni. Nu pot să fac un Hamlet PSD-ist sau țărănist. Eu trebuie să-mi exprim ideile și părerile mele“, mărturisea actorul în volumul „Victor Rebengiuc – Omul și actorul“, apărut la editura Humanitas.