Pentru majoritatea crreștinilor fenomenele miraculoase din diferitele lăcașuri de cult din România sunt lucruri știute. Dar, din când în când, aceste miracole apar și în alte locuri, cum ar fi casele românilor, așa cum s-a întâmplat și fenomenul miraculos care a avut loc într-un sat din România.
Încă de pe vremea primilor creștini de pe aceste meleaguri se vorbea despre locuri sfinte și miracolele apărute. Deși inexplicabile, majoritatea dintre aceste miracole aveau să fie observate de pelerini, preoți și simpli locuitori ai așezărilor de pe aici.
Un astfel de miracol, despre care a povestit și Mitropolitul Andrei al Clujului, este cel al unui român sărac de la finele secolului al XIX-lea, când în coliba acestuia se povestește că ar fi apărut Domnul Iisus Hristos chiar în Săptămâna Mare.
Alte astfel de miracole, unele doar povestite, altele văzute de oameni, au avut loc și la mormântul lui Arsenie Boca, mulți din cei care au vizitat sfântul mormânt povestind despre miracolele de aici.
Alte exemple ar fi și miracolele făcute de moaștele unor sfinți preoți, precum cele ale Sfântului Nicodim, acestea fiind îngropate la Mănăstirea Tismana, unde a săvârșit slujbele. Dar, multe din aceste fenomene miraculoase, povestite de credincioși, au implicat icoane sfinte din diferite lăcașuri de cult, precum Icoana Maicii Domnului, cunoscută sub numele de „Umilenie„, o icoană miraculoasă renumită din Rusia.
Dar, cu toate astea, multă lume își pune întrebarea dacă, într-adevăr, există icoane care fac minuni?
Mulți ortodocși consideră că anumite icoane sunt „făcătoare de minuni”, dar oare este așa? Există cu adevărat icoane făcătoare de minuni? Sau, mai degrabă, este posibil să existe icoane care să facă minuni?
Un răspuns l-ar putea da fenomenul miraculos care a avut loc într-un sat din România, și anume satul Dâmbroca, din județul Buzău. Conform istorisirilor localnicilor, consăteanul lor avea în casă o icoană a Sfintei Parescheva, considerată a fi cea mai proeminentă dintre sfintele vindecătoare și este venerată pe scară largă ca vindecătoare a orbilor. Din acest motiv, ea este adesea reprezentată cu doi ochi în mâini. Rămășițele ei au fost în cele din urmă duse la Constantinopol.
Conform localnicilor din comuna Dâmbroca, din icoana localnicului a început să curgă broboane de mir, iar vestea s-a dus rapid în localitățile din jur, iar astăzi casa acestuia a devenit un loc de pelerinaj pentru credincioși, dar și pentru cei care speră că această icoană făcătoare de minuni îi va vindeca de bolile de care suferă, după cum se poate vedea și în clipul de mai jos.
Acest eveniment ar putea răspunde la întrebările menționate anterior, în același timp, mulți teologi ortodocși atribuie minunile anumitor icoane nu imaginilor în sine, ci credinței oamenilor care s-au rugat în fața lor.
Faptul că credința face minuni, că rugăciunea ferventă face minuni, indiferent dacă este rostită în fața unei icoane sau nu, este de necontestat. Totuși, acest lucru în sine nu este un motiv pentru a nega faptul că anumite icoane pot avea harul de a face minuni. Acest lucru poate părea absurd, dar în realitate nu este așa. Este perfect firesc, mai ales pentru cei credincioși, evident, dar pentru necredincioși totul este nu numai absurd, ci chiar inexistent.
Rămâne ca fiecare să decidă dacă este sau nu adevărat.