Trei filme românești lansate la finalul anului trecut au scos oamenii la cinematograf. ”Teambuilding”, ”Romina, VTM” și ”Două inimi” se bucură de succes în rândul plătitorilor de bilete, care au venit să descopere poveștile puse în scenă cu ajutorul actorilor profesioniști, dar și al vedetelor, care au adus un plus de popularitate producțiilor autohtone. Celebrul critic de film Irina Margareta Nistor a analizat, pentru Playtech Știri, comediile autohtone, susținând că niciodată părerea ei nu a fost influențată de cineva și că nici nu a fost vreodată plătită ca să spună ceva pro sau contra despre un film.
Vocea atâtor filme pe care le-am văzut cu toții, Irina Margareta Nistor este prezentă la toate avanpremierele și vine cu opinii obiective despre noutățile cinematografice. Am întâlnit-o, marți seară, la avanpremiera filmului “Un bărbat pe nume Otto”, care intră din 13 ianuarie în cinematografe.
,,De abia îl aștept, că e cu Tom Hanks, e varianta americănească a unui film care a funcționat foarte bine, care se chema Un bărbat pe nume Ove, era un film suedez. Cartea a fost tradusă în românește și este absolut minunată, citiți-o, ar fi păcat să o ratați!”, ne-a spus ea.
Irina Margareta Nistor: “Nu mă poate plăti nimeni niciodată nici ca să laud, nici ca să înjur un film”
Cu această ocazie, Irina Margareta Nistor a analizat pentru Playtech Știri cele mai recente filme românești. “Teambuilding” este o satiră a vieții din corporație, care prezintă situații și întâmplări amuzante dintr-un teambuilding, cu un final ce ne ajută să descoperim și latura umană a protagoniștilor. Acțiunea se desfășoară atât în București, cât și la munte. Matei Dima, regizor și actor principal, l-a descris drept o comedie completă, pentru toate tipurile de public:
,,Teambuilding este un film de weekend, la care multă lume a râs. Au fost scene la care m-am distrat și eu, e foarte ironic, îmi plac mult și Micutzu și Bro. Înțeleg că deja m-au atacat și au zis: “Da, v-au plătit bine ca să îi lăudați!”. Mulțumesc, nu m-a plătit nimeni, nu mă poate plăti nimeni niciodată nici ca să laud, nici ca să înjur un film”, a mai spus, pentru Playtech Știri, Irina Margareta Nistor.
Nicole Cherry este protagonista filmului ”Romina, VTM”. Ea încearcă să salveze terasa tatălui său din Costinești. Printr-o împrejurare, ajunge să se îndrăgostească de Valentin (interpretat de Rareș Maris), un turist venit în vacanță la Costinești, cu planul de a cânta la chitară pe stradă, ca să câștige bani. Romina, o fată cu un suflet mare, îl ajută să devină un artist adevărat. În peisaj apare apoi Gino, fostul iubit al Rominei, care îl face să devină gelos pe Valentin, și așa începe un șir de situații amuzante și nu numai:
,,Romina este un film pentru cei care sunt îndrăgostiți de tipul acesta de muzică, de manele. Este un tip de film, după părerea mea, pe genul celor indiene, în sensul că este foarte ritmat și trebuie să recunoaștem că manelele asta ne fac, ne fac să țopăim.
Ceva se mișcă în noi, oricât poate uneori nu ne-am dori asta, dar se întâmplă, așa cum, din păcate, și marșurile rusești tot asta făceau.
Deci este o modalitate de a apăsa de fapt pe niște slăbiciuni muzicale ale fiecăruia dintre noi, iar în rest este o poveste foarte sentimentală acolo, care este aproape identică cu cea din “Două inimi”, susține, pentru Playtech Știri, Irina Margareta Nistor.
Implicarea unor nume cunoscute din lumea televiziunii sau a muzicii în diverse proiecte cinematografice nu este deloc întâmplătoare. Este o strategie care funcționează pentru ca pelicula respectivă să atragă un număr cât mai mare de plătitori de bilete:
,,Nicole Cherry este cântăreață, nu poți să cumulezi funcții. E un personaj tandru, asta este acolo, asta trebuie să fie. Alături de ea este de altfel o actriță. E foarte complicat. Asta nu înseamnă că dacă iei un personaj celebru trebuie să îi anulezi pe ceilalți. Așa cum, la rândul lor, atunci când au luat-o inițial pe Monica Bîrlădeanu, pentru că făcea niște emisiuni și au luat-o tocmai ca să agațe, să vină publicul în sală, așa cum au luat-o pe Loredana.
Monica între timp, într-adevăr, a făcut niște cursuri și a făcut un film excelent care era ”Francesca”, dar în prima fază era tocmai de ideea de popularitate, deci în principiu popularitatea ajută ca să se meargă la cinema.
Ori pentru mine cel mai important lucru este ca lumea să vină în săli, venind în săli, o parte din bani se duc și la ceilalți care fac filme pentru festivaluri sau pentru cei care să zicem reprezentăm 10% dintre cinefili și atunci cred că toate pot funcționa între ele. O să funcționeze în continuare și peste tot pe lumea asta”, ne-a mai precizat criticul de film.
O altă producție apreciată de public este “Două inimi”, cu Iuliana Beregoi și Ceanu Zheng în rolurile principale. A fost filmat în Iași, de o echipă mica.
“Filmul a fost realizat și montat în mai puțin de o lună, totul în timp record. Am muncit extrem de mult, pentru ca totul să iasă exact așa cum ne-am dorit și pentru a reuși să-l lansăm în perioada sărbătorilor de iarnă, cadou pentru fanii Iulianei”, spunea Alina Todască, producătorul filmului:
“Două inimi este un film foarte sentimental și cred că asta ar trebui să ne dea de gândit și să facem în general filme ceva mai tandre, pentru că lumea vrea să vadă povești așa de la Shakespeare încoace, știm foarte bine că ele au funcționat.
Dar dacă ne ferim de ele și ne îndreptăm doar spre lucruri foarte sumbre, atunci o să fie mai complicat. Dar cred că poate să existe o combinație între toate lucrurile astea și atunci să meargă perfect. Așa cum dau exemplu de fiecare dată “Două lozuri”, acolo aveai absolut de toate.
Dar, tot așa, întâi au încercat să-l desființeze, că luase nu știu ce notă pe Imdb, am intrat și atunci la nu știu câte intervenții, după care toată lumea a înțeles că totuși este un film cât se poate de curat”, ne-a mai spus Irina Margareta Nistor.
În ceea ce privește protagoniștii, care se numără printre idolii tinerei generații, criticul de film a precizat:
,,Eu atunci i-am descoperit prima dată, spre deosebire de puștii aceia de 10 ani, deci care aveau o șesime din vârsta mea, și care erau extrem de fericiți, țipau așa ca și cum am fi fost pe un stadion și ar fi fost un concert de muzică acolo. Acum, ce-i drept, ea este cântăreață.
E o poveste care până la urmă se termină cu bine. Spre deosebire de o mulțime de alte filme de-ale noastre, care se termină în coadă de pește, acesta are un final și e finalul pe care toată lumea îl așteaptă. Multă vreme, în America, de exemplu, era obligatoriu să fie un final fericit.
Măcar, din când în când, dacă în viața de toate zilele e mai complicat cu finalul fericit, aici e. Singurul lucru care m-a șocat este puritatea lor pe scenă și felul cum au fost îmbrăcate la premieră, adică era un contrast extraordinar, adică toate păreau dintr-odată extrem de adulte și parcă cu alte scopuri în viață”.