Actrița Carmen Tănase a mărturisit în exclusivitate pentru Impact.ro că fiul său, Tudor, nu s-a bucurat de copilăria frumoasă pe care a avut-o aceasta. Motivul? Acesta petrecea prea mult timp în fața calculatorului sau în casă, citind foarte mult. Din acest motiv, nu de puține ori l-a „dat afară din casă” pentru a lua „o gură de aer”. Actrița ne-a mai mărturisit că viața care-i place este cea de pe scenă. Carmen Tănase a recunoscut că perioada în care nu a jucat a fost pentru ea ca o adevărată crimă.
Mâine e 1 Iunie, ce vă amintiți de această zi? Cum a fost copilăria dumneavoastră?
De 1 Iunie nu-mi amintesc nimic, nu cred că sărbătoream această zi. Copilăria mea a fost însă foarte frumoasă, veselă, cu jocuri, cu copii pe stradă, așa cum ar trebui să fie și acum
Dar nu mai este. Eram afară toată ziua, nu am crescut cu cheia la gât pentru că aveam bunici care erau mereu cu noi acasă. În copilărie se ard niște etape, iar copilul trebuie să se joace până devine adolescent și se îndrăgostește.
Dar a fiului dumneavoastră?
Am căutat să nu-i lipsească nimic. Probema e că a venit peste noi tehnologia și nebunia cu calculatoarele și ajunsesem să-l dau afară din casă, să-i spun „ieși că te pedepsesc”. Nu prea asculta, era în vraja calculatorului. I-am luat de mic, să fim în rândul lumii, neștiind ce capcană îngrozitoare era.
Dar oricum nu am fi scăpat de ea pentru că toată lumea s-a aliniat. Acum e și mai rău, e groaznic pentru copii. Tudor nu a avut copilăria mea, decât atunci când era mai mic și stăteam pe Popa Nan. Atunci erau copii pe stradă și încă nu aveau vraja asta așa puternică a computerului.
Dar după 11-12 ani, a stat blocat pe calculator. El și citea foarte mult. S-a născut cu cartea în mână. Ajunsesem să-i spun, ca-n bancurile acelea proaste, „te calc în picioare dacă nu iei o gură de aer”. Avem în casă niște mii de volume. Nu l-a învățat nimeni. Nu am niciun merit în treaba asta. A trecut prin toate etapele posibile, spune Carmen Tănase.
I-ați cunoscut prietenele?
A avut relații de lungă durată, i-am cunoscut prietenele. Acum nu, nu mă mai bag în viața lui, e ditamai bărbatul. Stă mai mult la București, pentru că lucrează.
M-am înțeles bine cu fetele, le-am ținut mereu partea, au fost ca și copiii mei. Ei erau în Olanda, nici nu am stat împreună cu ei. Dar n-am avut motive să fiu rea.
Intenționează să se întoarcă în Olanda?
Îl bate gândul să plece într-o țară care va deveni normală. Dar, dacă lumea nu reacționează și doarme în continuare și se mulțumește cu puțină libertate, pe timpul verii, nu ne vom mai reveni niciodată și va fi din ce în ce mai rău.
Dacă toți vor înțelege care e rostul și nu mai execută niște ordine, atunci va mai fi o șansă.
Dumneavoastră v-ați gândit să vă mutați în altă țară?
Am avut ocazia, dar nu am vrut să plec niciodată până acum câțiva ani, dar nu am mai apucat. Fi-miu voia să plece în America, astea erau planurile noastre, și mi-am zis că mai stau câțiva ani pe aici și fac ce oi mai putea, și apoi mă duc și eu. Bine că nu a mai plecat.
Care mai este starea dumneavoastră de sănătate?
Nu mai am nimic. Totul s-a întâmplat acum trei-patru ani. În trei zile m-am operat și totul a trecut. De atunci, nu mai resimt nicio durere de picior sau de spate. Gândirea pozitivă este esențială și s-au făcut și studii în acest sens.
O persoană pesimistă trece mult mai greu prin boală, chiar o ajută, într-un fel, să evolueze. Dacă gândești pozitiv, lupți și ai încredere, nu știu cum, dar asta parcă alungă boala. Am văzut asta cu ochii mei.
Cum e viața la țară?
Foarte frumoasă, am deja grădina mea. Am pus roșii, căpșuni, colegul meu Nae Urs mi-a plantat tot felul de pomi, smochini, piersici. Sunt foarte mândră de roșiile mele. Abia le-am sădit.
Am și cireșe, sunt în pârgă. Văd că se hrănesc graurii cu ele, dar nu-i pagubă. Voi chema pe cineva să le culeagă sau, dacă nu, mă urc eu pe scară.
Când veți intra în vacanță, cu teatrul?
Noi intrăm mai târziu, pe 15 iulie. Jucăm mai mult în București pentru că în țară nu prea mai vine lumea. Acum mă pregătesc să plec iar în deplasare.
Aseară am avut reprezentație la Giurgiu, mâine la Călărași, apoi la Caracal. Pe 3 și 4 iulie plecăm la Paris și Bruxelles. Aceasta-i viața care-mi place cel mai tare, să fiu pe drumuri. Acești ani în care am stat acasă au fost ca o crimă.