Dr. Wargha Enayati este unul dintre investitorii din cadrul show-ului „Imperiul Leilor”, dar și fondatorul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria. Medic cardiolog de renume, a renunțat la Facultatea de Medicină din Germania pentru a veni în România și deși a avut momente de cumpănă, în momentul de față nu regretă absolut deloc decizia pe care a luat-o în urmă cu aproape 40 de ani. Doctorul Warga Enayati ne-a povestit cum a fost pentru el întâlnirea cu comunismul din România și cum a reușit să răzbată ca străin.
Cu toate că în perioda comunismului tot mai mulți străini alegeau să vină în România pentru a studia fie Facultatea de Medicină, fie Politehnica, aceștia nu erau primiți imediat cu brațele deschise, ci făceau eforturi pentru a fi acceptați de colegii lor. Investitorul de la „Imperiul Leilor” ne-a povestit în exclusivitate care a fost prima lui întâlnire cu România .
„Am crescut în Germania, ca un copil răsfățat, privilegiat să primească o educație nemțească, cu influențe puternic orientale de la părinții săi. În Germania acelor ani era un fenomen să ai un copil care crește cu două limbi străine în casă, acum copiii mei știu cinci limbi străine. Cu un tată medic ginecolog renumit în oraș, mi-am dorit să calc pe urmele lui.
Admiterea la medicină în Germania acelor ani era extrem de grea dar, cu multă muncă și un noroc chior, am reușit să devin student la Facultatea de Medicină din Regensburg. Era anu 1983. La puțin timp însă am decis să plec în România.
Probabil că sunt un fenomen unic și modest: un student la Medicină, care nu are nicio legătură cu România, să își lase studiile în Germania, unde se chinuise să fie admis și muncise 3 ani pentru asta, pentru a pleca într-o țară comunistă din care veștile care ajungeau în Occident erau sumbre. Am lăsat toată familia în urmă, în Frankfurt, frații, părinții, și am plecat.
Am ajuns într-o țară în care am pierdut un an de zile ca să învăț limba română, student la o facultate care nu era recunoscută în vestul Europei, unde nu cunoșteam pe nimeni, departe de familie, unde nu găseam hârtie igienică, unde totul era gri, cu mâncare puțină, unde trebuia să fiu atent la ce vorbesc și unde oamenii erau într-o altă lume. Practic, în acel an 1983, când am ajuns în România, m-am trezit într-un loc care înghețase în timp, 100 de ani înapoi, într-o țară despre care cei din Europa nici nu știau exact unde e”, ne-a declarat medicul Wargha Enayati.
Prima oprire nu a fost la Cluj, direct pe băncile facultății, ci s-a văzut nevoit să piardă un an pentru a învăța limba română. Astfel că s-a trezit în Suceava, într-un loc sumbru, pe care și-l amintește și astăzi până la cel mai mic detaliu.
„Și iată-mă, în septembrie 1983, ajungând la Suceava, în cămin la Institutul „Emil Bodnăraș”, acolo unde mă repartizase Ministerul Educației pentru a învăța limba română. Nu eram singur, ci cu mama și m-am trezit cazat într-o cameră plină de praf, cu patru saltele murdare pe care urma să-mi pun capul, să dorm și unde amândoi am început să facem curat.
Pe mama o pufnea plânsul, dar încerca din răsputeri să se abțină, să nu simt cât era de șocată de ceea ce vedea acolo. A fost greu, dar apoi când am plecat la Cluj la Universtitatea de Medicină am decoperit acolo locul în care să mă simt ca acasă”, ne-a mai declarat doctorul cardiolog.
În acei ani se crease deja o modă ca studenții străini să le aducă celor români tot felul de produse, care nu se găseau nicidecum la noi în țară. Cei mai mulți apelau la acest troc pentru a avea parte, la rândul lor, de beneficii sau pentru a-și atrage simpatii.
Nu a fost și cazul lui Wargha Enayati, care mărturisește că tot ce aducea cu el atunci când revenea din Germania nu era dat la schimb, ci dăruit din suflet unor oameni care nu aveau parte de așa ceva.
„Aduceam tot felul de lucruri de la deodorante până la cafea și blugi. Noi, studenții străini eram un fel de import-export pentru ei, pentru că ne vedeau ca un mijloc de a primi marfă din străinătate. Doar că eu nu aduceam lucruri ca să mă ajute ei, ci să îi ajut eu pentru că situația era dramatică.
Eram conștient însă de cum ne vedeau toți. A durat ani de zile până am depășit cu colegii mei această relație și anii aceia au pus bazele unor adevărate prietenii și deși colegii mei din Germania și Grecia aveau o părere execrabilă despre români, eu și prietenul meu Bahai știam că nu e diferență între ei și noi și am avut întotdeauna răbdare și îngăduință pentru colegii noștri din Cluj. Până la urmă atitudinea noastră a fost simțită și recunoscută și s-au creat prietenii puternice care dăinuie și azi”, ne-a mai declarat omul de afaceri.
La Cluj, cardiologul s-a simțit ca la el acasă, însă după terminarea Facultății a fost la un pas să renunțe la toți prietenii pe care îi făcuse și să revină acasă, în Germania, unde să profeseze alături de tatăl său.
„Anii studenției la Cluj au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Îmi amintesc stagiul de la Medicală 1 cu profesorul Kaufman, cu cercul său științific. Plecările cu studenții la Mărișel, unde profesorul avea o casă, locul pe care noi îl numeam Elveția noastră, care pentru mine și astăzi reprezintă motiv de vizitat măcar o dată la doi ani. În 1991, înainte să plec din Cluj-Napoca, ajunsesem să mă salut cu toată lumea pe stradă.
Când am terminat studiile trebuia să mă hotărăsc ce aveam să fac mai departe: să mă întorc în Germania ori să rămân în țara care mă formase ca medic. Întrebarea era perfect legitimă, pentru că la acel moment, în România, nici doi bani nu știai cum să câștigi, ca străin.
Pur și simplu era greu să intuiești cum ți-ar arăta viitorul aici, cum ai putea să-ți faci o familie. Acum este și pentru mine o minune că am reușit. Atunci, imediat după Revoluție, am luat decizia să părăsesc Clujul, să vin la București, decizie pe care inițial am regretat-o, dar acum realizez că a fost ceea ce-mi trebuia”, ne-a mai declarat Wargha Enayati.
Nu s-a întors în Germania, însă a părăsit Clujul și a venit în Capitală unde a ales să se specializeze în cardiologie. Era deja după Revoluție, când toți încercau să se privatizeze sau să facă mici business-uri din care să-și câștige existența.
Wargha Enayati a speculat momentul și, ca un bun antreprenor, și-a dat seama că este un bun moment să investească în imobiliare. Avea bani de la tatăl său, însă nu avea posibilitatea să demareze ceva, căci la acea vreme, cetățenilor străini nu li se permitea să dețină proprietăți în România.
„La București am început totul de la zero. Am făcut specializarea în cardiologie la Fundeni, dar în paralel, cu bani de la tatăl meu, 30.000 de mărci, și cu ajutorul unor prieteni români, fiindcă străinii nu aveau voie să aibă proprietăți aici, am cumpărat primul apartament în București, iar asta m-a ajutat să intru în afaceri imobiliare. Nu era prima dată când încercam să produc bani, să fac profit.
În Germania, când aveam 19 ani, am vândut aparate foto și câștigam 800 de mărci pe lună. În România am intuit că tranzacțiile cu locuințe ar fi profitabile și am avut dreptate: doi ani mai târziu, primul nostru apartament valora de 5 ori mai mult.
În 1995, din pur entuziasm tineresc am deschis cabinetul de cardiolofie pe care, după 20 de ani, l-am vândut ca Rețeaua Regina Maria, influențând tot sistemul medical din România. În 1996 am devenit medicul Ambasadei Germaniei la București”, ne-a mai declarat investitorul de la „Imperiul Leilor”.