Trecerea oamenilor în neființă reprezintă în continuare un mister, pe care mulți încearcă să-l dezlege. Dar pentru că nimeni nu s-a mai întors din lumea de dincolo pentru a oferi explicații cu privire la ceea ce se întâmplă la despărțirea sufletului de trup, ne rămân doar mărturiile celor sfinți. Fețele luminate ne explică ce schimbări suferă trupul și sufletul atunci când cineva moare.
În ciuda faptului că unii consideră că moartea aduce liniște și împăcare pentru sufletul celui adormit, se pare că suferința și chinul preced această etapă. Potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, la despărțirea sufletului de trup are loc o durere sfâșietoare pentru firea omenească, iar sufletul traversează o suferință greu de îndurat ca urmare a ruperii unității persoanei umane.
Gândul morții înspăimântă adesea oamenii, însă, potrivit cuvintelor rostite în timpul slujbelor de înmormântare, sufletul trece printr-o luptă grea atunci când se desparte de trupul său.
„Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup!”, „Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este despărțirea sufletului!”. De asemenea, sfântul Macarie Egipteanul susține că sufletului „îi pare rău de trupul cu care s-a însoțit şi suferă că se va despărți de el”, potrivit doxologia.ro.
Și Sfântul Ioan Gură de Aur a încercat să explice cele rostite de Apostolul Pavel: „suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim să nu scoatem haina noastră” (II Corinteni 5, 4). Potrivit Sfântului Ioan, multora le vine greu să părăsească trupul și astfel sufletul trece printr-o mare suferință.
Celor mai mulți le este greu să-şi părăsească trupul […] şi cu adevărat mare e chinul sufletului când se desparte de trup!.
Pe de altă parte, cei sfinți găsesc această separare a trupului de suflet mult mai ușoară. Ei primesc cu bucurie despărțirea. Sfântul Teognost asemuiește această despărțire între trup și suflet precum o dezbrăcare de haină.
Sufletul care se desparte de trup plin de încredințare, şi-l dezbracă pe acesta ca pe o haină, încearcă o bucurie negrăită şi netălmăcită. Căci dobândind cele nădăjduite, îl leapădă fără întristare, afirmă Sfântul Teognost.
Suferința de la ieșirea sufletului din trup nu este neapărat un semn al unei uniuni pătimașe. Această durere resimțită de om este una firească, ca urmare a sfâșierii firii omenești, care se separă de ceea ce a alcătuit-o și se rupe unitatea persoanei. Despărțirea este una nefirească.
Despărțirea sufletului de trup este taină înfricoşătoare şi înspăimântătoare pentru toți; căci sufletul se duce tânguindu-se, iar trupul se acoperă, fiind dat pământului, arată sursa citată.
Sfântul Ioan Damaschin spune că această separare se face din voia lui Dumnezeu, astfel încât să se strice omul stricăcios și să se zidească din nou. Părintele Bulgakov consideră că „despărțirea sufletului de trup […] o mare taină, prin care Adam cel căzut este adus la judecată înaintea lui Dumnezeu”, pentru ca să ne putem „naşte din nou, în patria cerească”.