Secretul Elenei Ceaușescu, altul decât restul secretelor despre care s-a tot vorbit, era firea ei dublicitară. Dar stai, că e mai mult de-atât. În timp ce toată lumea credea despre soția dictatorului că era o femeie răutăcioasă, fără credință în Dumnezeu, realitatea a fost puțin altfel. La bătrânețe, toți începem să ne simțim vulnerabili, iar încrederea în forțele proprii scade drastic. La Revoluție, în poșeta Elenei Ceaușescu s-a găsit ceva care, pe moment, n-a atras atenția nimănui. Mai târziu a fost înțeleasă semnificația acelui obiect.
E clar că soții Ceaușescu trebuia să fie trași la răspundere pentru multe delicte comise împotriva cetățenilor. Dacă toate acuzațiile au fost întemeiate, este discutabil. Cert este că oamenii care au participat la judecarea printr-o metodă aproape grotescă a dictatorilor au abuzat de putere în multe privințe.
Colonelul în rezervă Adrian Eugen Cristea a detaliat ce s-a întmplat imediat după momentul execuției Ceaușeștilor:
„Pe la începutul anului 2005, la un post de televiziune, au fost redate câteva discuții dintre un personaj foarte controversat, care mai apare în presa cotidiană, dar și în opinia publică, și niște reporteri tineri, dornici să afle cât mai multe adevăruri. La un moment dat, o ziaristă îi pune o întrebare, din curiozitate și nu numai, dar cu importanță pentru privitori. Întrebarea era simplă și se dorea un răspuns pe cât mai complet: dacă își amintește ce s-a găsit în poșeta Elenei Ceaușescu, la Târgoviște, înainte de a fi împușcată? «S-a găsit o iconiță, dar în timpul acela nu i-am dat atenție, întrucât eram prins cu alte treburi»”
Dacă în privința lui Nicolae Ceaușescu acest aspect n-ar fi fost surprinzător, în cazul soției sale lucrurile s-ar putea să fie diferite. Să nu uităm că, potrivit mărturiilor apropiaților, ea a fost cea care a venit cu ideea de a demola biserici și alte bunuri obștești, iar soțul a încuviințat.
La rândul ei, ideologia comunistă interzicea orice afiliere, legătură sau măcar aluzie la o religie. Nu Marx a spus că religia este un opium al popoarelor? Și totuși, la bătrânețe, Elena Ceaușescu a devenit mai spirituală. Deși, în cazul ei, nu era atât credință, cât superstiție.
„Existența ei nu a fost și nu este vreun secret de stat sau militar. Dar acest aspect, necunoscut de cei mulți până la răspunsul dat, deschide discuții. […] De ce să nu admitem că, angajându-se în desfășurarea unei politici atee și având o situație materială deosebită, rezultată tocmai din susținerea unui regim, a preferat, ca atâția alții, acceptarea unei duplicități. Se mai știe că orice om care ajunge în situații deosebit de grele lasă la o parte orice ideologie și, atunci, face apel la credința în care s-a născut […].”