Puțini oameni au reușit să împărtășească experiențe tulburătoare în momentul în care au avut parte de evenimente tragice. Cei ce au primit o nouă șansă au încercat să explice ce au văzut, așa că acest lucru s-a întâmplat și cu o femeie ce a fost găsită moartă.
Cassandra Scott a fost găsită plutind, cu fața în jos, pe apele Mării Tasmaniei, lângă o plajă din Sydney, Australia. Aceasta a fost resuscitată de un medic de la urgențe ce se afla întâmplător în zonă, așa că a reînviat după 15 minute în care nimeni nu îi mai dădea vreo șansă.
„Trăirea mea a fost un pic asemănătoare cu somnul, când ești conștient că dormi, dar nu visezi. Este ca și cum ai fi inconștient, în mod conștient.
Așa s-a simțit. Nu exista lumină. Nu era cald. Și era ceva cenușiu, așa m-am simțit.”, a mărturisit Cassandra, potrivit ABC.
Chiar dacă inima i s-a oprit provizoriu pe data de 12 decembrie 2012, femeia își amintește și acum foarte clar ce a trăit. Aceasta nu a reușit să își revină complet timp de câteva luni de la evenimentul tragic, așa că a apelat la ajutor specializat pentru a se asigura că o să reușească să revină la normal.
„De atunci, nu am mai fost niciodată la fel, dar am un neurolog uimitor și un psiholog cu care am lucrat. Și amândoi mi-au fost de mare ajutor în reabilitarea minții mele.”, a mai spus ea.
Femeia se alătură unui grup restrâns de oameni ce au povestit ce s-a întâmplat în momentul în care inima li s-a oprit provizoriu.
Mulți s-au întrebat cum pot oamenii să păstreze amintiri în momentul în care se află în starea respectivă, așa că Sam Parniam, profesor la Universitatea de medicină Grossman, New York, a elucidat misterul.
”Ceea ce înțelegem că se întâmplă, atunci când oamenii au trecut prin moarte, ei au această experiență incredibilă, care transcende într-un fel de realitatea lor obișnuită.
Oamenii au descris senzația că sufletul lor s-a separat de corp, ei fiind capabili să conștientizeze o vizualizare externă. Pot vedea totul, pot înțelege ce se întâmplă.
Se uită la trupul lor sau la oamenii care sunt cu adevărat îngrijorați de lângă ei sau la medicul care încearcă să-i salveze. Este o revizuire semnificativă a tuturor interacțiunilor lor. Se judecă singuri, se apreciază cu respect față de umanitatea lor.
Mulți dintre ei descriu că, în momentul respectiv, au simțit că au fost însoțiți de o ființă sau o entitate binevoitoare care i-a ajutat să treacă prin tot ce s-a întâmplat. Și apoi există și decizia de a reveni. „, a explicat Sam Parnian.