Potrivit oamenilor de știință, oamenii conștientizează atunci când mor, deoarece conştienţa lor continuă să lucreze chiar și după ce corpul nu mai prezintă semne de viaţă. Așadar, unele persoane ar putea auzi momentul în care medicii anunță decesul.
Dr. Sam Parnia, din cadrul NYU Langone School of Medicine din New York a făcut aceste afirmații. Potrivit Independent, el împreună cu echipa sa de cercetători au analizat persoanele care au suferit un stop cardiac și au fost resuscitate ulterior. Acest studiu este unul dintre cele mai vaste realizate pe această temă.
Unii dintre participanții la studiu au afirmat că au fost perfect conștienți de conversațiile și de activitățile persoanelor din jurul lor, chiar și după ce medicii declarau decesul. Datele au fost apoi verificate de către personalul medical prezent în acel moment. Moartea este definită ca punctul în care inima nu mai bate, iar sângele nu mai este transportat la creier. ”Practic astfel este estimat momentul morții, totul se bazează pe momentul în care inima se oprește,” a declarat dr. Sam Parnia.
Potrivit omului de știință, ”odată ce inima nu mai funcționează, sângele nu mai circulă către creier, ceea ce înseamnă că funcțiile sunt imediat întrerupte”.
Cu toate acestea, există dovezi care sugerează existența unei explozii de energie cerebrală atunci când cineva moare. În anul 2013, cercetătorii dela Universitatea din Michigan au analizat semnalele electrice din interiorul creierului a nouă șoareci anesteziați cărora le-a fost indus un atac de cord. Specialiștii au observat un tipar al activității asociat cu ”starea de alertă” crescută, în prima perioadă după moartea clinică.
Un pacient este declarat mort în momentul când i se oprește inima. După ce se întâmplă acest lucru, funcțiile creierului se opresc “aproape instantaneu”. Potrivit lui Parnia, cortexul cerebral încetinește și se oprește, însă celulele creierului pot fi active până la câteva ore după ce inima s-a oprit.
Cele câteva secunde de conștiență dintre oprirea inimii și cea a creierului pot schimba complet viața unei persoane. Deoarece activitatea creierului a continuat pana aceștia au fost resuscitați, pacienții din studiu au fost conștienți de faptul ca au murit și și-au modificat comportamentul ca urmare a acestei “a doua șanse”.
Scopul acestui studiu este de a îmbunătăți calitatea resuscitării, dar și să prevină leziunile cerebrale în timp ce încearcă să repornească funcțiile inimii.