Andrei Păunescu a filmat acasă, la București, o discuție plină de haz între Florin Piersic și Adrian Păunescu, în care poetul îl convinge pe marele actor să-și scrie memoriile într-o rubrică săptămânală în revista ”Totuși iubirea”. Totul s-a petrecut în sâmbăta de 30 iunie 1991.
Florin Piersic: Atunci am să bag asta ca să vă lovesc sub centură și să vă arăt. Aici vă luați după un festival de muzică ușoară. Dar ce am făcut acolo? Am prezentat o piesă. Ce, a fost unul mai fermecător ca mine? Ce, Ursulescu vă place?
Adrian Păunescu: Nu am spus asta.
Florin Piersic: Eu articolul ăla îl am. Dacă îl citiți, vă dați gloanțe. Dar v-am răspuns frumos după asta. Am scris o telegramă pe care ați publicat-o. Nu vă aduceți aminte? V-am scris o telegramă de trei pagini în care v-am scris că nu m-ați văzut în teatru în niciun rol și că socotesc că acolo e ăsta. Eu, întâmplător, am prezentat. Acum, nu vreau să mă cert cu dumneavoastră, că dacă mă cert tot eu câștig. Vreau să vă spun precis că nu știți cu cine aveți de-a face. Și să știți că mi-am luat-o în cap de când mi-ați propus să scriu cartea.
A.D: Tocmai. Când a jucat fotbal a primit interdicție de a intra în țară pentru a folosi piciorul stâng, că omora portarii, așa eu nu am voie să lupt cu nimeni. Sunt băiat civil. Asta e meseria mea, știți? Inventar.
F.P: Dumneavoastră, dacă doriți să mă desființați pe mine, mă puteți desființa…Atunci, trebuia să fiți atent la mine pentru că toată lumea, inclusiv dumneavoastră, ați luat-o pe faptul că eu eram băiat destul de drăguț, arătos.
A.P: Dar nu am de ce. Era frivolă ieșirea. Nu aveți niciun moment de gravitate.
F.P: Eu sunt aur la bilă. Îmi merge mintea ca elicopterul. M-a deranjat faptul că nu știam cine este în comisie și spuneam tot timpul ”șeful juriului e tovarăul x”. Am spus așa: n-ați scris clar aici. Ăștia au crezut că îmi bat joc și că sunt foarte superficial, dar adevărul este că așa ar fi trebuit. Când maestrul Adrian Păunescu, ca să-l lovesc ca Dobay, să vă spun ceva. Când dădeați mâncare la rațe, eu jucam teatru.