Debarcarea din Normandia a fost una dintre cele mai importante operațiuni militare din al Doilea Război Mondial. De reușita acestei operațiuni a depins înfrângerea Germaniei naziste, dar costurile victoriei uneia dintre cele mai mari bătălii din istorie s-au tradus în pierderi de vieți omenești colosale.
Debarcarea din Normandia s-a mai numit și Operațiunea Overlord și este considerată cea mai mare invazie militară din istorie. Acea regiunea din nord-vestul Franței a avut o importanță geostrategică crucială pentru că a deschis un nou front de război împotriva celui de-al Treilea Reich.
Debarcarea Aliaților pe coasta atlantică de nord-vest a Franței a avut loc pe 6 iunie 1944, dar operațiunea a fost pregătită în urmă cu un an. Acest lucru demonstrează gradul de complexitate al acestei manevre, dar și disensiunile dintre statele aliate. Unii istorici spun că a fost un moment fără precedent în istoria umanității și niciodată, în istoria modernă, n-a mai fost pregătit un asalt cu efective atât de numeroase într-o singură regiune relativ limitată, dar foarte bine apărată de germani.
În ianuarie 1943, Aliații l-au numit pe generalul britanic Frederick Morgan în funcţia de Şef de Stat Major pe lângă Comandantul Suprem al Forţelor Aliate. Acesta l-a asistat pe Dwight Eisenhower, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate. Responsabil de planificarea Operațiunii Overlord a fost, însă, Frederick Morgan. A gândit planul operațiunii din iunie până în iulie 1943, dar era departe de a fi perfect.
În decembrie 1943, noul Comandant Suprem al Forțelor de Uscat pentru debarcarea în Franța, generalul Montgomery, a observat că planurile lui Morgan n-aveau șanse de reușită din cauza insuficienței ambarcațiunilor de desant și altor probleme logistice. În cele din urmă, aceste hibe au fost rezolvate, dar s-a întârziat cu o lună lansarea operațiunii Overlord.
Hitler a prevăzut încă din 1942 că Aliații ar putea să-l ia prin surprindere din Vest, așa că a ordonat construirea în Normandia a unor fortificații. Au fost staționate 50 de divizii în Franța și în Țările de Jos. Zidul Atlanticului, cum au fost numite fortificațiile, avea o lungime de peste 4.800 de kilometri și a fost pus sub conducerea feld mareșalului Karl Gerd von Rundstedt.
Din 1943, Hitler l-a numit pe generalul Rommel în fruntea Grupului de Armate B, o subdiviziune. Cu toate că Rommel era, ierarhic, sub fel mareșalul Gerd, și-a asumat întărirea fortificațiilor. cumva, a prevăzut că în Normandia avea să se dea o bătălie acerbă, dar disensiunile ierarhice dintre general și feld mareșal au îngreunat mobilizarea defensivei. Rommel trebuia să ceară permisiunea lui Gerd, dar Gerd, la rândul lui, trebuia să trimită decizia la Hitler. De la Fuhrer, trebuia iar trimis un răspuns.
În iunie 1944, Germania nazistă avea în Franţa 46 de divizii de infanterie şi 9 divizii de blindate (cele mai importante erau Divizia I Panzer, Divizia a 2 a Panzer, Divizia a 12 a SS Panzer, Divizia Panzer Lehr). O mare parte din aceste divizii erau însă operate de soldați experimentați. Practic, Aliații au intrat în gura lupului, au știut asta și și-au asumat riscurile pentru că era cam singura soluție de a-l face pe Hitler să dea înapoi.
Flota Aliaților a fost formată din 1213 nave de război, 4126 de ambarcaţiuni de desant, 736 nave auxiliare şi 864 de nave comerciale, iar efectivul trupelor navale ajungea la 195.700 de soldaţi. Mai aveau și 5 cuirasate, 20 de crucişătoare, 65 de distrugătoare şi două monitoare (nu ecrane, ci dispozitive radar de monitorizare).
Inițial, Operațiunea Overlord trebuia să înceapă pe 5 iunie, dar din cauza condițiilor meteo nefavorabile, a fost amânată pentru dimineața zilei de 6 iunie 1944. Chiar și așa, nici în această zi nu a fost o vreme prea favorabilă. Cerul norod a îngreunat mult misiunea aviației aliate de a bombarda fortificațiile și armele germanilor.
Aliații au reușit să debarce în Normandia până la finalul zilei de 6 iunie aproape 150.000 de soldați. Dintre aceștia, au murit 4.414 militari, iar alți 8.000 au fost răniți. Armata germană care a apărat costa atlantică a fost devastată, dar au pierdut mai mult din cauza haosului din structurile de comandă. Generalul Rommel se afla în permisie când s-a dat această bătălie.
Hitler a primit o lovitură grea prin această înfrângere pentru că Aliații au eliberat Franța de sub dominația nazistă (nu trebuie uitați parașutiștii Aliaților aterizați în spatele liniilor inamice. Naziștii din Normandia au fost prinși ca într-un clește. Exact același sfârșit avea să-l aibă întreaga Germanie nazistă.
În timp ce Aliații occidentali avansau dinspre Vest, sovieticii veneau dinspre Est.
Operațiunea Overlord a scurtat mult războiul și l-a decepționat atât de mult pe Hitler încât a luat apoi numai decizii pripite și greșite. A devenit paranoic și și-a trimis singur armatele la moarte sigură. N-a mai ținut cont nici măcar de sfaturile celor mai mari și mai experimentați generali din comandament.