La nunți și înmormântări, au loc două dintre cele mai importante evenimente din viața românilor. Iar „Furatul miresei” este o tradiție care cu greu poate fi găsită la alte popoare. De unde vine acest obicei?
Nu mulți știu că obiceiul de a fura mireasa la nuntă a fost adus în spațiul carpato-danubiano-pontic de către țigani. Însă, această tradiție își are originile în antichitate.
O legendă spune că primii hoți de mirese au fost aceia care au răpit Sabinele. La puțin timp după întemeierea Romei, tribul Sabinilor a fost invitat la o petrecere organizată de romani. Sabinii erau cunoscuți pentru frumoasele lor femei.
La sfârșitul petrecerii, romanii profitând de faptul că bărbații adormiseră și se îmbătaseră, le-au răpit femeile, surorile și fiicele, fugind cu ele. Se spune că sabinii au mers să le recupereze, însă femeile s-ar fi îndrăgostit de răpitorii lor.
Și la vechii nobili din Anglia medievala a existat acest obicei. Aceștia, în ziua nunții, luau mireasa de la nuntă, o necinsteau și apoi o aduceau înapoi mirelui. În caz că mirele nu vroia ca nobilul să-i batjocorească mireasa, era nevoit să scoată din buzunar sume foarte mari de bani.
La români, obiceiul diferă în funcție de regiunile unde își au loc nunțile. În anumite zone, se spune că mireasa este în grija nașului până la miezul nopții, iar mai apoi aceasta devine responsabilitatea mirelui. În funcție de ora la care vin răpitorii, răscumpărarea se va negocia cu cel care are în grijă mireasa.