Fost loc patru în clasamentul ATP și primul om care a reușit să îl învingă pe Rafael Nadal la Roland Garros. Acesta este suedezul Robin Soderling, un jucător care a fost la un pas să clacheze din cauza presiunii. A mărturisit-o chiar el, într-un interviu oferit pentru Radio Suedia. Coșmarul său începea după 2009, chiar când realiza cea mai bună performanță a carierei. L-a învins pe Rafa Nadal la Roland Garros și a ajuns în finala competiției. A fost, de altfel, primul eșec al ibericului la Paris, după patru titluri consecutive. În ultimul act, Soderling pierdea în fața lui Federer.
„Erau doar trei jucători cu care puteam pierde. Pe restul trebuia să-i înving. Dacă nu o făceam mă simțeam rău, un ratat, un pierzător”, a declarat Soderling pentru sursa citată.
În 2011, după un turneu pe care l-a câștigat în Elveția, Soderling nu a fost deloc fericit. Ba din contră, simțea că lucrurile nu merg deloc bine pentru cariera sa.
„M-am panicat și am început să plâng. Plângeam și plângeam. M-am întors la hotel și m-am pus în pat. De fiecare dată când mă gândeam să revin pe drumul cel bun, mă panicam. Pentru prima dată simțeam că, indiferent de cât de mult îmi doream, nu puteam face asta. Nici dacă îmi punea cineva pistolul la cap”, a mai spus Soderling.
Treptat, lucrurile au degenerat. Iar Robin Soderling a început să aibă constant gânduri de suicid. Ba chiar s-a documentat pe Internet despre modurile în care și-ar putea pune capăt zilelor.
„Am suferit de anxietate în mod constant. M-a măcinat pe dinăuntru. Stăteam într-un apartament și mă uitat în gol. Cel mai mic zgomot mă panica. Când o scrisoare a căzut pe podea m-am speriat atât de tare. Am ajuns să caut pe Google cum să mă sinucid. Orice era mai bine decât să trăiesc în acel infern”, a mai spus suedezul.
De-a lungul carierei, Robin Soderling a câștigat zece turnee în circuitul ATP. În 2009 a pierdut finala Roland Garros în fața lui Roger Federer, iar în 2010 ajungea pe locul 4 mondial, cel mai bun al carierei. În 2011 a aflat că suferă de mononucleoză infecțioasă, ceea ce i-a accentuat starea de depresie. Nu și-a mai putut continua cariera la nivel înalt, iar patru ani mai târziu s-a retras.