Structuri anormale descoperite în sângele pacienților cu long COVID: Un posibil pas spre diagnostic și tratament

O echipă internațională de cercetători a identificat modificări fizice neobișnuite în sângele persoanelor care se confruntă cu simptome persistente după infectarea cu SARS-CoV-2.

Analiza probelor a evidențiat mici formațiuni anormale, care ar putea explica manifestări precum oboseala cronică sau dificultățile de concentrare raportate de mulți pacienți.

Cercetătorii cred că aceste structuri microscopice ar putea reprezenta un potențial punct de plecare pentru noi metode de diagnostic, dar și pentru dezvoltarea unor tratamente orientate direct către mecanismele care întrețin long COVID, scrie Journal of Medical Virology.

Microcheaguri și markeri inflamatori, identificați în cantități mult mai mari la pacienții cu long COVID

Studiul condus de geneticianul Alain Thierry de la Universitatea din Montpellier evidențiază o legătură puternică între long COVID și semne ale activității trombo-inflamatorii.

Rezultatele sugerează că în organismul pacienților pot apărea microcheaguri, formațiuni foarte mici de coagulare, care persistă mai mult decât ar trebui și pot încetini circulația sângelui la nivelul capilarelor.

Ipoteza existenței microcheagurilor a fost propusă încă din 2021 de fiziologul Resia Pretorius din Africa de Sud, care observa că unele cheaguri de acest tip, deși mult mai mici decât cele implicate în afecțiuni precum tromboza sau AVC-ul, pot afecta totuși fluxul sanguin.

În paralel, în 2022, echipa lui Thierry a raportat niveluri ridicate de „capcane extracelulare neutrofilice” (NETs) la pacienții cu long COVID.

Acestea sunt structuri formate din ADN și enzime, eliberate de celulele albe pentru a bloca agenții patogeni. În mod obișnuit, NET-urile se degradează rapid, însă, în cantități prea mari sau dacă persistă, pot contribui la probleme circulatorii.

Un aspect nou adus de colaborarea dintre Pretorius și Thierry este că microcheagurile și NET-urile nu sunt doar asociate, ci par să interacționeze direct.

Interacțiunea dintre NET-uri și microcheaguri ar putea împiedica procesul natural de dizolvare a cheagurilor

Folosind citometrie în flux și microscopie cu fluorescență, cercetătorii au analizat probele provenite de la 50 de pacienți cu long COVID și 38 de persoane sănătoase, recrutate în Franța și Africa de Sud.

În probele pacienților cu simptome persistente, numărul microcheagurilor a fost în medie de aproape 20 de ori mai mare decât în grupul de control, iar formațiunile erau mai voluminoase.

Nivelurile crescute de NET-uri s-au corelat direct cu aceste microcheaguri. Mai mult, specialiștii au descoperit că NET-urile sunt puternic încorporate în microcheaguri, o observație raportată pentru prima dată.

Deși această asociere a apărut și în probele persoanelor sănătoase, la pacienții cu long COVID fenomenul a fost mult mai pronunțat.

Această combinație ar putea face microcheagurile mai rezistente la fibrinoliză, procesul prin care organismul dizolvă cheagurile de sânge. Cu alte cuvinte, structurile devin mai greu de eliminat, ceea ce ar putea contribui la simptomele pe termen lung.

Un alt rezultat remarcabil a venit din analiza automată a probelor: un agent AI a putut identifica pacienții cu long COVID cu o acuratețe de 91%, doar pe baza acestor markeri.

Acest lucru sugerează că microcheagurile și NET-urile ar putea servi drept biomarkeri pentru diagnosticarea unei afecțiuni care până acum a fost dificil de confirmat prin teste standard.

Cercetătorii avertizează totuși că studiul se află în fazele incipiente și că este necesară o confirmare suplimentară pentru a demonstra că aceste structuri contribuie direct la dezvoltarea long COVID.

Dacă mecanismul va fi înțeles pe deplin, ar putea deschide calea către tratamente adaptate la cauzele fiziologice ale bolii – un pas esențial pentru pacienții care continuă să sufere mult timp după infecție.