Obiectul interstelar 3I/ATLAS este mai bizar decât părea și sfidează tiparele, arată observațiile Hubble, JWST, TESS și SPHEREx

Astronomii au pus sub lupă al treilea vizitator interstelar confirmat, 3I/ATLAS, iar concluzia este surprinzătoare: comportamentul și compoziția sa ies din tiparele cometeor pe care le cunoaștem. Un arsenal de telescoape – de la Hubble și JWST la SPHEREx și TESS – a urmărit obiectul pe măsură ce se apropie de Soare, iar datele converg spre aceeași idee: 3I/ATLAS s-a „trezit” neobișnuit de devreme și poartă o amprentă chimică atipică, bogată în dioxid de carbon.

Pe scurt, vorbim despre un corp mic, cu un miez de ~2,8 km în rază, dar cu o „personalitate” astronomică mare: activitate cometară la distanțe la care ghețurile obișnuite de pe cometele din Sistemul Solar rămân încă adormite și un raport CO₂/H₂O printre cele mai ridicate măsurate vreodată. Toate acestea ridică întrebări despre locul în care s-a format, drumul pe care l-a parcurs și procesul fizic care îi alimentează coma.

Ce au văzut telescoapele și de ce contează

Primul indiciu că 3I/ATLAS e „altfel” vine din datele TESS, unde cercetătorii au găsit urme ale obiectului cu aproape două luni înainte de descoperirea oficială din 1 iulie 2025. În acele imagini, obținute la circa 6 unități astronomice (dincolo de orbita lui Jupiter), cometa era deja activă – un semn că suprafața sau sub-suprafața elibera gaze, mult mai departe decât ne-am aștepta pentru o cometă obișnuită.

SPHEREx a întărit povestea, surprinzând în august o comă clară în care semnătura dioxidului de carbon este pregnantă, alături de apă. Măsurătorile indică rate de producție ridicate la distanțe încă mari de Soare, ceea ce explică de ce obiectul arată „treaz” atât de devreme. În același interval, Hubble a contribuit cu constrângeri asupra dimensiunii nucleului, estimat la aproximativ 2,8 km în rază.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Imagine SPHEREx cu cometa 3I/ATLAS, în care coma se extinde pe cel puțin 348.000 de kilometri. (Foto: NASA/JPL-Caltech)

O amprentă chimică atipică pentru o cometă

Punctul de cotitură îl dau observațiile JWST, care indică un raport CO₂/H₂O de ordinul 8:1 în comă – printre cele mai mari proporții de dioxid de carbon măsurate la o cometă, fie ea interstelară sau din Sistemul Solar. Interpretările preliminare spun că avem fie un nucleu intrinsec bogat în CO₂, fie o crustă care inhibă încălzirea în profunzime și, implicit, sublimarea apei, lăsând dioxidul de carbon să domine spectacolul.

Dacă 3I/ATLAS s-a născut aproape de „linia gheții” CO₂ din discul protoplanetar al stelei sale-mamă, atunci compoziția sa devine un martor al condițiilor de acolo: temperaturi, radiații, abundențe relative ale ghețurilor. Faptul că a traversat spațiul interstelar înainte de a ajunge la noi ar putea, la rândul său, să fi „șlefuit” suprafața și să fi schimbat modul în care se eliberează gazele.

O fereastră scurtă de observație, apoi un du-te-vino cosmic

Cronometrul curge repede. Periheliul – cel mai apropiat punct de Soare – are loc pe 29 octombrie, dar din perspectiva Pământului cometa se ascunde atunci în strălucirea solară, pe partea cealaltă a stelei. De aici, graba comunității științifice de a „stoarce” instrumentele spațiale și arhivele pentru fiecare foton disponibil înainte ca obiectul să dispară din câmpul nostru vizual.

Partea bună este că, după ce trece de periheliu, 3I/ATLAS ar putea deveni accesibil din nou – posibil chiar pentru orbiter-ele marțiene, în funcție de geometrie. Mai departe, traiectoria îi poartă drumul spre exteriorul Sistemului Solar, cu un scenariu teoretic în care sonda Juno l-ar putea intersecta în preajma lui Jupiter, la începutul anului viitor. Fiecare astfel de „întâlnire” ar oferi ocazia unor măsurători și mai fine.

Hubble a surprins cometa interstelară 3I/ATLAS la 277 de milioane de mile de Pământ, dezvăluind un cocon de praf în formă de picătură desprins din nucleul său înghețat. (Foto: NASA)

De ce 3I/ATLAS e o piesă importantă în puzzle

Cu doar trei obiecte interstelare observate în tranzit prin vecinătatea noastră (după ’Oumuamua și 2I/Borisov), fiecare nouă „fișă” schimbă tabloul general. 3I/ATLAS sparge așteptările în două feluri: arată activitate departe de Soare și poartă o comă dominată de CO₂. Împreună, aceste trăsături ne forțează să rescriem ipotezele despre ce materiale „cară” cometele interstelare și cum reacționează ele la încălzire.

Pe plan practic, asta înseamnă modele mai bune pentru sublimare la temperaturi scăzute, simulări mai precise ale evoluției nucleelor bogate în CO₂ și, nu în ultimul rând, indicatori mai buni pentru a deosebi rapid între „obișnuit” și „exotic” când detectăm următorul vizitator de dincolo de sistemul nostru.