Experimentul rusesc al somnului: O legendă urbană care încă fascinează

Povestea „Experimentului rusesc al somnului” este adesea citată ca exemplu de experimente oribile pe care oamenii le-au efectuat unii asupra altora. Cu toate acestea, acest experiment nu a avut loc niciodată. Deși mulți cred că în 1947 un laborator sovietic secret a efectuat un astfel de test pe deținuți, realitatea este că întreaga poveste este doar o legendă urbană care s-a răspândit pe internet.

Originea și răspândirea poveștii

Conform poveștii, în 1947, cercetătorii sovietici au sigilat mai mulți deținuți într-un spațiu ermetic, unde au fost expuși la un gaz experimental menit să prevină somnul. În primele zile, totul părea să decurgă normal, dar după o săptămână, subiecții au început să manifeste semne de stres extrem. Apoi, au început să țipe și să se comporte irațional, iar în cele din urmă, cei care au supraviețuit experimentului au refuzat să părăsească camera și să doarmă vreodată din nou. Această poveste, deși cutremurătoare, este de fapt o ficțiune concepută pentru a speria și a fascina.

Această poveste a apărut inițial ca o „creepypasta”, un gen de povestiri scurte de groază, destinate să pară plauzibile. De-a lungul timpului, însă, povestea a evoluat într-o legendă urbană care a prins viață independent de autorii originali. Deși este complet fictivă, mulți oameni o consideră reală, ceea ce ridică întrebări despre motivul pentru care asemenea povești capătă credibilitate.

De ce credem în legendele urbane?

Legendele urbane funcționează ca un fel de folclor modern. Aceste povești variază de la întâlniri supranaturale, cum ar fi Slender Man sau autostopistul fantomă, până la experiențe mai banale, dar ciudate, cum ar fi povestea șoarecelui prăjit în stil Kentucky. Un element comun al acestor povești este un sentiment de straniu combinat cu un grad de credibilitate, oricât de mic.

Ce sărbători sunt în luna noiembrie 2024. Evenimentele importante pe care creștinii nu le pot rata

Culiță Sterp, implicat într-un nou scandal uriaș: Acuzat că a luat bani de la pro-ruși pentru a le face campanie. Cum răspunde după ce Irina Rimes l-a pus la zid

Cercetările sugerează că poveștile care combină elemente familiare cu cele neobișnuite au mai multe șanse să devină legende urbane. Un exemplu clasic este povestea aligatorilor din canalizările din New York, care, deși improbabilă, se bazează pe precedentul istoric al prezenței aligatorilor în zonele în care sunt nativi.

În ceea ce privește psihologia, aceste povești activează ceea ce se numește „sistemul de procesare duală”. Acesta se referă la faptul că avem două moduri de a procesa informațiile: unul mai emoțional și instinctiv, și altul mai obiectiv și critic. Când auzim o poveste interesantă sau fascinantă, suntem adesea mai puțin interesați de validitatea ei și mai mult atrași de narațiune în sine. Astfel, legendele urbane, deși poate absurde, ne captivează pentru că activează această gândire emoțională și intuitivă.

Povestea experimentului rusesc al somnului funcționează bine ca legendă urbană deoarece combină un element de adevăr istoric – brutalitatea regimului sovietic și experimentele umane neetice – cu o narațiune de groază care pare, la prima vedere, plauzibilă. Astfel, chiar dacă povestea nu este adevărată, pentru unii, ea poate părea că ar putea fi reală, ceea ce explică de ce continuă să fie atât de răspândită și crezuta.