Românul care s-a aruncat în genunchi si i-a sărutat picioarele „tătucului” de la Moscova. Petru Groza, o istorie de groază a României sub comuniști

Petru Groza este, fără dar și poate, unul dintre cei mai emblematici comuniști de la noi din țară, fiind liderul primului guvern, imediat după instaurarea noului regim.

Oportunist și însetat de putere, ar fi fost gata să facă orice compromis pentru a rămâne în funcție și a nu fi înlăturat din rândul comuniștilor „de seamă”. Tot el este cel care a făcut demersurile înlăturării monarhiei și a Regelui Mihai I.

Petru Groza și Regele Mihai I

Petru Groza, ambițiosul care ar fi făcut orice ca să rămână în fruntea comuniștilor din România

Este bine cunoscut faptul că, în primii ani de comunism, nu mișca nicio muscă fără ca Iosif Stalin să nu aprobe, în preabalil, zborul acesteia. Astfel, este de la sine înțeles că absolut toată crema comunistă voia să-i facă pe plac „tătucului” de la Moscova.

Firește, Petru Groza n-a făcut excepție, ba dimpotrivă, spunându-se despre acesta că ar fi fost în stare de multe pentru a-și atinge scopul.

Cum se înmulțesc bobocii de trandafir din toamnă până la iarnă. Grădinarii iscusiți folosesc trucul ăsta

5+9=9 este o ecuație greșită, însă poți muta un băț de chibrit pentru a găsi rezultatul corect. Elevii de clasa a II-a au reușit în doar 7 secunde

Astfel, Petru Groza l-ar fi dconvins pe liderul URSS, Iosif Stalin, să îl accepte la conducerea guvernului, jucând o adevărată scenă de teatru, povestită, ulterior, chiar de el și redată în cartea „Corneliu Coposu – Dialoguri cu Vartan Arachelian”, „M-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineaţă, ceva mai înaltă ca podeaua. M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus: În sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat. Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche”, ar fi mărturisit Petru Groza, conform cărții menționate anterior.

Interesant este și faptul că, la un moment dat, a atras atenția inclusiv presei străine.

„Este genul de om pe care sovieticii l-ar exila inevitabil în Siberia. Şi totuşi conduce un guvern comunist. Groza este orice altceva decât un proletar. E ceea ce sovieticii ar numi kulak – un fermier prosper. A fost între timp şi bancher, industriaş şi proprietar de hotel. Şi nu e membru al Partidului Comunist. Iar în ciuda ambiţiilor sale dictatoriale, Groza avea o personalitate plăcută, simţul umorului şi îşi uimea oaspeţii prin naturaleţea şi erudiţia sa.

Avea obiceiul să îşi îndrepte degetul arătător spre cei cu care conversa şi să se joace cu stiloul pe care îl lovea într-una de birou”, scria jurnalistul Joachim Joesten, într-un reportaj publicat de agenţia de presă NEA din Statele Unite ale Americii. „Un mare moşier care conducea o reformă drastică de naţionalizare în agricultură, un capitalist care joacă rolul unui comunist. Un tip dur care vorbeşte ca un profesor. Acesta este Petru Groza al României”, scria, în 1945, un jurnalist american, despre Petru Groza.

Petru Groza/ Imagine de arhivă

Se credea dac adevărat: cum a numit Groza un ministru semianalfabet la agricultură

Despre satul Băcia, cel în care se născuse, spunea că se află „sub umbra cetăţii Sarmizegetusa. Ea poartă pecetea celor mai multe sate din această ţară a dacilor. Regiunea este populată de cei mai autentici descendenţi ai dacilor lui Decebal, cu excepţia comunei noastre, în care jumătate din locuitori sunt de obârşie maghiară şi de origine calvină, trăind sub regimul istoric – acum în apunere – în permanentă adversitate cu populaţie română”, se mândrea Petru Groza, potrivit cărții „Adio lumii vechi”.

Tot în această carte se susține că Petru Groza ar fi zis „Ne consideram descendenţi ai dacilor, refuzând întotdeauna cultul cotropitorului Traian, care a nenorocit pe bieţii noştri strămoşi prin cuceririle sale, cu arme şi foc în fericita Dacie, ducând la moarte pe tata Decebal şi ai lui”. Petru Groza obişnuia să declare, potrivit unor istorici, „ultimul meu rege a fost Decebal, după moartea lui am devenit republican”.

Și pentru că dacii erau „miezul”, guvernul său nu avea cum să nu fie populat tot de ei. Așadar îl numește Romulus Zăroni, un plugar din satul hunedorean Nădăştia de Sus și fost om de casă al acestuia, ministru al Agriculturii, în 1945. „Romulus Zăroni ajunge ministru la agricultură pentru că era un plugar gospodar, şcolit de familie şi societate, avea agricultura în sânge, în fizic şi port şi era omul de casă al lui dr. Petru Groza, ce avea şi el moşii, preţuia agricultura, simpatiza şi iubea ţăranii”, spunea Dan Macarie, membru al Societăţii Naţionale de Istorie şi Retrologie Agrară.  Alţii susțin că Romulus Zăroni ar fi fost semianalfabet.

„Acest ţăran voinic şi tânăr mi-a vorbit cu precizia omului care ştie ce vrea şi e stăpân pe tot ce spune, alături de „războaiele” nevestei lui, la măsuţa lui pe care avea un vraf de note, cărţi şi hârtii, citindu-mi el din lucrările lui o serie de chestiuni care m-au impresionat. Apoi m-a omenit cu ceapă şi slănină, pe care le-am înghiţit cu o foame de decenii, fiindcă le pierdusem gustul din anii copilăriei, de când am luat drumul spre America”, scria Groza în memoriile sale, publicate în volumul „Adio lumii vechi” (Editura Compania).