Cum a transformat cafeaua lumea: povești fascinante pe care sigur nu le știai

Cu mai bine de cinci secole în urmă, adică atunci când cafeaua era o plantă localizată strict pe teritoriile din Africa de Est, Etiopia și Yemen, călugării arabi sufiți foloseau băutura într-un scop similar celui de astăzi: pentru a rămâne treji. Mai exact, pentru a se putea ruga la miezul nopții.

Înainte de a deveni o băutură globală, cafeaua a fost un instrument pentru a construi imperii și a alimenta o revoluție industrială, se pare.

De-a lungul timpului, cafeaua a schimbat modul în care oamenii trăiesc, lucrează și interacționează.

Iată câteva moduri în care cafeaua a transformat lumea.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Globalizarea cafelei a contribuit la propagarea sclaviei

După răspândirea în Orientul Apropiat, Africa de Nord și Marea Mediterană, comerțul cu cafea a ajuns și în Europa în secolul al XVII-lea. Pe măsură ce băutura a crescut în popularitate, imperiile și-au dat seama că își pot cultiva singure cafeaua, folosind sclavii din colonii pe post de forță de muncă. Până în secolul al XVIII-lea, liderii englezi, spanioli, francezi, portughezi și olandezi au făcut din cafea una dintre principalele culturi comerciale coloniale, alături de zahăr, bumbac și tutun.

Din Indonezia până în America Latină și Caraibe, muncitorii înrobiți au fost forțați să cultive cafea în plantațiile coloniale. Colonia franceză din Caraibe, St. Dominique, planta două treimi din cafeaua lumii la sfârșitul anilor 1700, până când plantațiile insulei au fost arse și proprietarii au fost masacrați în timpul revoluției haitiane din 1791.

Portughezii au intensificat agresiv sclavia pentru a face din Brazilia primul producător de cafea din lume. Brazilia, care a adus cel mai mare număr de sclavi în Lumea Nouă și a fost ultima țară din emisfera vestică care a abolit sclavia, în 1888, a făcut din cafea inima economiei sale, a sistemului bancar și a structurii sale politice și sociale. Confruntat cu legile care acordau libertate descendenților sclavilor, un membru al Parlamentului Brazilian care se opunea abolirii a declarat, în 1880: „Brazilia este cafeaua, iar cafeaua este omul negrul”.

Cafenelele au apărut pentru prima dată în Imperiul Otoman, unde musulmanii practicanți, care se abțineau de la alcool, nu aveau voie să se adune în taverne. De-a lungul secolelor și în întreaga lume, cafenelele au devenit cheia pentru stabilirea a ceea ce unii filozofi numeau „sferă publică”, cândva dominată de elite.

Încă din secolul al XVI-lea, turcii, care au răspândit cafeaua în întreaga lume musulmană și mai târziu în Europa, au încercat să închidă cafenelele, doar pentru a se confrunta cu protestele mafiilor pro-cafea care i-au forțat să le redeschidă. Cafenelele erau singurele locuri comunale în care bărbații se puteau aduna și discuta știri, religie, politică și bârfe, departe de ochii vigilenți ai autorităților religioase sau de stat.

În Europa, patronii cafenelelor au plantat semințele pentru noi moduri în care se puteau gestiona economiile și tot așa s-a modelat și politica. Bursa de Valori din Londra, Lloyd’s of London și Compania Indiei de Est au fost înființate în cafenele, care în Londra au ajuns să fie cunoscute sub denumirea de „universitatea penny”, deoarece prețul unei cești le dădea adesea acces tuturor la dezbateri intelectuale.

În America colonială, taverna Green Dragon, din Boston, a devenit faimoase ca locul în care liderii Fiilor Libertății s-au întâlnit în 1773 pentru a-și promova ideile revoluționare care au dus la războiul de independență.

Cafeaua Kick a ajutat la industrializarea combustibilului

În Anglia secolului al XVIII-lea, pe măsură ce revoluția industrială a câștigat teren, muncitorii din fabricile noi reușeau să reziste ritmului infernal de muncă datorită cafelei. Sau mai precis, cofeinei din ea.

Toată lumea, de la turci, până la intelectualii iluminismului din secolul al XVIII-lea, și-au dat seama că stimulentul din cafea crește energia și concentrarea.

„Băutura aristocrației devenise drogul necesar al maselor, iar cafeaua de dimineață a înlocuit supa de bere de la micul dejun”, a scris Mark Pendergrast, în Uncommon Grounds: The History of Coffee and How It Transformed Our World.

Cafeaua instant, făcută cu cristale de cafea solubile, care a eliminat procesul tradițional îndelungat de preparare al băuturii, a luat amploare în timpul Primului Război Mondial. Atunci, inventatorul american George C.L. Washington a găsit o modalitate de a crește producția și de a o vinde armatei.

„Sunt fericit! În ciuda șobolanilor, a ploii, a noroiului, a curentului, a vuietului tunului și a obuzelor”, scria un soldat american, în 1918.

După război, mai multe companii, inclusiv Nescafe și Maxwell House, au făcut reclamă intens pentru cafeaua instant, veteranilor de război, familiilor lor și publicului care a văzut și uneori a căutat să imite dragostea soldaților pentru băutura de calitate inferioară. Odată ce consumatorii au experimentat confortul băuturii, popularitatea sa a crescut.

În America Latină, cafeaua a fost legată de războaie civile sângeroase

În America Latină, după cel de-al Doilea Război Mondial, sărăcia rurală și exploatarea pe scară largă a muncitorilor la recoltarea cafelei, bananelor și a altor mărfuri globale au dat naștere activismului comunist.

Temându-se de influența sovietică, în timpul Războiului Rece, America a făcut demersuri pentru a proteja interesele financiare corporatiste și a intervenit în mai multe țări din America Centrală, susținând lovituri de stat, totuș escaladând în războaie civile sângeroase.

Mai întâi a venit lovitura de stat din Guatemala, susținută de SUA, în 1954. Atunci, Agenția Centrală de Informații din SUA a ajutat la răsturnarea președintelui ales democratic, Jacobo Árbenz Guzmán, și au pus o cărămidă la poziționarea în funcție a generalului Carlos Castillo Armas, care a anulat reforma agrară, a restabilit poliția secretă și i-a alungat pe țărani de pe pământul care le fusese dat. Asasinarea lui, trei ani mai târziu, a dus la trei decenii de represiune și violență sângeroasă din partea grupurilor de gherilă. Elita cafelei și-a păstrat terenurile și statutul, în timp ce muncitorii au continuat să sufere.

În anii 1970 și ’80, conflicte similare au evoluat în Nicaragua și El Salvador unde, o juntă militară susținută de SUA s-a confruntat cu rebeli de stânga care au încercat să răstoarne guvernul și care avea legături strânse cu oligarhia cafelei. Echipele antrenate de SUA s-au alăturat războiului civil, iar luptele din mediul rural au făcut 50.000 de victime. Exporturile de cafea, care au reprezentat cea mai mare parte a veniturilor țării, au scăzut drastic. Aproape un milion de oameni au fugit din țară din cauza sărăciei.