De ce Pluto s-ar putea să fie o planetă, până la urmă

Acum 12 ani, Pluto și-a pierdut oficial statutul de planetă. De atunci, oamenii de pretutindeni au tot dezbătut dacă Pluto a meritat sau nu această retragere a titlului.

Un grup de oameni de știință au explicat însă că motivul pentru care Pluto și-a pierdut statutul nu a fost valid de la bun început. Mai mult, ei cer ca Pluto să își primească înapoi titlul de planetă, pe care l-a pierdut oficial în 2016, în urma unei deciziei luate de International Astronomical Union. Pe atunci, experții în astronomie au adăugat un al treilea criteriu.

Definiția lor suna cam așa: „Un corp celest care (a) se află într-o orbită în jurul Soarelui, (b) are suficientă masă pentru ca gravitația proprie să depășească forțele rigide astfel încât să își însușească o formă aproape rotundă de echilibru hidrostatic și (c) care a golit vecinătatea orbitei sale” este o planetă.

Acel al treilea criteriu se referă la faptul că un corp celest trebuie să fie corpul dominant din calea orbitei sale, având suficientă masă pentru a elimina din calea sa alte roci spațiale. Pluto îndeplinea primele două criterii, dar nu și pe ultimul, pentru că își împărțea orbita cu mai multe corpuri din centura Kuiper.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Un studiu arată însă că al treilea criteriu nu este justificat de literatura științifică de specialitate. O echipă de cercetători de la University of Central Florida a analizat cercetările realizate în ultimii 200 de ani și au găsit un singur studiu, realizat în 1802, care susținea criteriul golirii vecinătății. Mai mult, acel studiu se baza pe dovezi care au fost ulterior dovedite a fi false.

Când International Astronomical Union a luat decizia de a-l scoate pe Pluto din lista planetelor din Sistemul Solar, criteriul cel nou era, de regulă, definiția standard care îi ajuta pe oamenii de știință să diferențieze asteroizii de planete. „Am demonstrat că asta este o cerință istorică falsă”, a zis co-autoarea studiului, Kirny Runyon, de la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory. „Este, așadar, greșit să aplicăm aceeași logică și la Pluto”.

Echipa de cercetători a subliniat că o planetă ar trebui să fie definită în funcție de trăsăturile ei intrinseci, nu de cele care se pot schimba, precum dinamica orbitei sale. Criteriul principal sugerat de ei este acela că dacă un corp este suficient de mare încât gravitația proprie să îi ofere posibilitatea să capete forma de sferă, atunci poate fi considerat planetă.

În pofida studiului, cel mai probabil dezbaterile cu privire la statutul lui Pluto nu vor înceta prea curând.