REVIEW: OnePlus 5 – Telefonul Estului ca să impresioneze Vestul

OnePlus 5 e din metal, nu rezistă la apă și are două camere. Asta e o caracterizare simplă și nu-i face dreptate pe deplin. Din fericire, mai sunt lucruri de spus despre un telefon care a venit ca o surpriză și a crescut ca o vedetă.

Există o vorbă în română: te naști talent și mori speranță. În cazul OnePlus 5, vorba aceasta ar suna cam așa: s-a născut speranță și mai vedem cum moare. Până atunci, trăiește destul de bine, ba chiar în 2017 a ajuns să aibă mai multă personalitate decât toate celelalte modele de până acum.

[related]

OnePlus a avut un parcurs bun încă de la primul model. Acela era din plastic, promitea performanță la preț mai mic și un Android mai util. Acum, cu ultima generație, OnePlus 5 oferă un ecran AMOLED de 5,5 inci la rezoluție full HD, Android Nougat (denumit și Oxygen OS, pentru că OnePlus a venit cu câteva modificări), o baterie de 3.300 mAh și un preț paradoxal: mai mare decât anul trecut, mai mic decât altele cu hardware aproape la fel de bun.

Care este starea de sănătate a lui Emeric Ienei. Fostului antrenor i s-a montat un stimulator cardiac: „Se mișcă mai greu”

Diana este căutată cu disperare de familie și de poliție. A dispărut după ce a participat la un curs de yoga în Petroșani

Ca hardware, OnePlus 5 mai are 6 sau 8GB de memorie RAM, spațiu de stocare de 64GB sau 128GB, un procesor Snapdragon 835 cu opt nuclee, port USB-C și două camere pe spate: una de 16 megapixeli și una de 20MP (pentru zoom optic, teoretic). Cea de pe față are 16MP și per total nici în 2017 nu e vorba de un telefon care să te dea pe spate prin calitatea imaginilor. Din fericire, doar aceasta e marea problemă.

De ce mai e relevant OnePlus 5 în 2017

Mi-a trecut prin minte, când am pus prima dată mâna pe OnePlus 5, întrebarea: “de ce mai există telefonul acesta?”. Cumva, era îndreptățită pentru că evoluția de la an la an nu este nicidecum imensă și de la companiile mai mari vin modele care îl pot depăși la capitole cheie, dar da, acelea sunt mai scumpe.

Totuși, OnePlus 5 are un loc, iar anul acesta mai mult ca oricând. Poate la fel de mult ca în primul an, când era un vis în lumea Android. Visul acesta este susținut de BBK Electronics, al doilea cel mai mare producător de telefoane din lume. OnePlus e subsidiară a acestui gigant și dintre toate modelele chinezești mai bune sau mai proaste care sunt vândute anual în lume, modelele OnePlus au personalitate ca cele propuse de Samsung și Apple. Poți privi telefonul acesta ca pe-o declarație de putere. Pot și ei.

Dacă nu judeci OnePlus 5 ca pe-un telefon, ci, abstract, ca pe-o roată, compania n-a reinventat și n-a vrut să reinventeze roata, ci doar s-o facă mai accesibilă și mai atrăgătoare. Primul model îți lua ochii cu prețul. Cel de-al doilea cu senzor de amprentă și port USB-C. Cel de-al treilea prin construcția bună, ca de smartphone high-end. Cel de-al patrulea, numit OnePlus 5 din superstiție, e impresionant prin dotările tehnice și design. E un design clasic, metal vopsit în nuanțe închise, care te face să te lauzi oricând cu telefonul. Varietatea e importantă, de unde și relevanța telefonului.

Camera (încă) este un punct slab pentru OnePlus

De la OnePlus 2 până în prezent, fiecare model a fost o plăcere să-l folosești. OnePlus 5 nu e o excepție. E solid, echilibrat, nu alunecă pe orice suprafață îl pui, butonul Do Not Disturb în trei trepte e extrem de util, iar senzorul de scanare a amprentei e mai rapid ca niciodată. Camera foto este, iar și iar, o dezamăgire.

Anul acesta, în loc să se concentreze pe software, OnePlus a preferat să mizeze pe hardware: două camere, așa cum a făcut Huawei. Pozele pe care telefonul le capturează încă sunt o chestiune de noroc, de prea multe ori. Firesc, când lumina e suficientă, nu are nicio problemă și culorile sunt plăcute, cu un verde suficient de saturat și nuanțe de roșu ținute sub control.

Adaugă câțiva noi, schimbă puțin lumina scenei pe care vrei s-o surprinzi și telefonul deja are probleme cu reproducerea detaliilor și a culorilor, iar expunerea e dată peste cap în minus sau în plus. Cea mai mare problemă mi se pare încă la formatul RAW. Teoretic, acesta îți oferă mai mult control în post procesare ca să recuperezi zone supraexpuse sau să îmbunătățești culorile. OnePlus 5 e departe de așa ceva. Imaginile sunt spălăcite și nivelul cu care poți interveni asupra lor nu-i prea mare. Însă asta nu interesează pe mulți, deci ar putea să nu fie chiar un impediment.

Ultima idee despre cameră e asta: pe cât de detestate sunt “optimizările” făcute de companii ca Huawei sau Samsung asupra sistemului de operare, aplicațiile lor pentru camere sunt mai bune decât ce-a livrat Google sau acum OnePlus. E o lecție de învățat de-acolo.

Despre OnePlus 5 nu te întrebi dacă-i bun sau nu

Odată ce trec de camera foto, telefonul e incredibil. Totul începe de la senzorul de amprentă, excelent, până la viteza de navigare și vizionare de seriale. OnePlus 5 reușește să fie un Android pe care să îl vrei, indiferent dacă ai mai avut sau nu telefoane de la această companie. Totodată, mi se pare că este și singurul smartphone pe care cel mai bine îl caracterizează “abuzul” de memorie RAM.

Chiar și patru generații mai târziu, mi-e greu să asociez alt producător cu raportul extraordinar pe care îl ai la OnePlus între preț și hardware. Procesorul e cel mai nou, memoria RAM e din plin, indiferent de ce vei face, iar ecranul deși n-are o rezoluție mai mare (nu că ar avea nevoie) este plăcut, suficient de saturat și cu o luminozitate rezonabilă. Mai mult, ai constant senzația că folosești un telefon care nu te încurcă cu tot felul de funcționalități gândite de dezvoltator, ci îți pune la dispoziție o interfață simplă (stock Android), spațiu generos de stocare și câteva opțiuni care ți-ar veni la îndemână câteodată: reading mode, mod alb sau negru în meniu ori butoane capacitive sau digitale.

Prețul este de 480 de dolari pentru versiunea cu “doar” 6GB de memorie RAM și ajunge la 580 de dolari pentru cel mai bogat hardware. Ai și trei nuanțe de culoare în care să-l comanzi: Slate Gray, Soft Gold sau Midnight Black (preferatul meu). Încă nu are încărcare wireless, dar nici nu este un inconvenient atât de mare. Ține însă de obișnuință. Cum eu vin de la iPhone, n-am simțit lipsa, dar dacă ai un dock pentru așa ceva, probabil c-ai vrea. Dar încărcarea e rapidă prin cablul din pachet.

Următorul pas pentru OnePlus va fi un telefon fără margini. De fapt, cum ziceam, designul acesta e clasic și pentru că asta îți arată cam cum gândește compania. Nu caută să facă o “revoluție”, cum a încercat Samsung cu Galaxy S8, ci să livreze un telefon de la care să ai atâtea așteptări cât poate livra. Este cu un an în urmă altor modele, la unele capitole, și a fost înainte cu un al față de altele.

OnePlus 5 aproape că există într-o lume autistă ca Apple, care nu grăbește schimbările de dragul schimbărilor, iar aici te poți mulțumi cu mufa pentru căști. Sper să nu dispară curând.

Cu ce am rămas după OnePlus 5

În 2017, telefoanele peste 300 de dolari nu mai sunt proaste. Sunt foarte bune, până ajungi în punctul acela în care nu te satisfac. Sunt oameni care se pot mulțumi foarte bine cu modele de acum doi ani sau cu unele ieftine, pentru că de atât au nevoie. Apoi, vorbim de lumea high-end, unde nu-i neapărat vorba de preț, cât de ce livrează telefonul. Eu mă bazez pe cinci capitole importante: cameră foto, baterie (și viteza de încărcare), viteză în folosire, ecran și senzația pe care o am când folosesc un dispozitiv.

E evident, sper, unde eșuează OnePlus 5, conform listei de mai sus. La celelalte capitole nu are nicio problemă. Și asta mi se pare că-l caracterizează cel mai bine: este un telefon care nu începe războaie nici cu unii, nici cu ceilalți, ci își face loc printre ei la o categorie de public care până acum nu avea o soluție. VR, AR, asistenți digital, încărcare wireless, ecran nu-știu-cum, toate sunt frumoase când urmărești viitorul, dar cei mai mulți utilizatori trăiesc în prezent.

Alte fotografii realizate cu OnePlus 5.