Balena Albastră: care sunt dedesubturile jocului care ne trimite către o isterie în masă

OPINII
Balena Albastră: care sunt dedesubturile jocului care ne trimite către o isterie în masă
19 mart. 2017 | 01:50

Balena Albastră este o sintagmă care apare pe buzele tuturor de vreo săptămână încoace, pe fondul isprăvilor făcute de tineri atrași în capcana așa-zisului joc fatal. Vorbim însă doar despre atât sau despre un fenomen mult mai grav, scos la iveală mai mult sau mai puțin intenționat de social media?

[related]

La vremea la care am scris prima oară despre Balena Albastră, am fost între primii care am văzut știrea și inițial, nu m-am gândit la prea multe când am văzut-o, mai ales că venea din îndepărtata Rusie și din și mai îndepărtatele Kazahstan și Kârgâzstan. Nu m-am așteptat ca acest joc să ajungă în România și să ia amploarea din zilele trecute și poate și din zilele viitoare, asta dacă n-a fost un simplu val de isterie.

Recapitulare: Balena Albastră și provocările zilnice

Jocul Balena Albastră are o serie de reguli despre care probabil știți, datorită numărului mare de articole care discută despre asta. Trecând din nou în revistă, avem de-a face cu tineri care intră voluntar în acest joc, căutând o ”balenă” care să îi ghideze pe parcursul a 50 de zile de joc, în care trebuie să ducă la bun sfârșit provocări care de care mai diverse. Intrarea în joc are o singură ieșire, sinuciderea; în caz contrar, ”jucătorii” primesc amenințări diverse.

  • În primele zece zile jucătorii sunt îndemnați către autoflagelare, majoritatea provocărilor cerându-le să-și cresteze pe brațe diverse lucruri, cum ar fi conturul unei balene.
  • În zilele 11 – 20 continuă automutilarea cu înțepături dar și metode generice de provocare a durerii; de asemenea, jucătorul trebuie să asculte muzică trimisă de ”tutore”; să se urce pe diverse structuri înalte și să se uite la videoclipuri de speriat.
  • În zilele 21 – 30 trebuie purtate discuții pe Skype cu ”balena”, există o misiune secretă, dar și acceptarea datei morții. De asemenea, apare prima misiune de izolare socială față de restul lumii.
  • În zilele 31 – 49 continuă sarcinile de trezit la ora 4:20 dimineața, de uitat la videoclipuri de speriat, de tăiat pe brațe, dar și de discutat cu balenele, în timp ce izolarea socială este crucială.
  • Ziua 50 este și ziua cea mare, în care jucătorul va câștiga sinucigându-se.

Nu despre asta trebuie să vorbim, ci despre dedesubturile acestor provocări. Pentru asta trebuie să ne întoarcem la cuvintele celui care pare să fi creat acest joc, Filip Budeikin: ”victimele au murit fericite, pentru că le-am oferit ceea ce nu aveau în viața de zi cu zi: căldură, înțelegere, o conexiune”.

Substraturile jocului

Așadar, jocul lui Budeikin (dacă el este, într-adevăr, creatorul), câștigă încrederea tinerilor oferindu-le o conexiune virtuală, aceștia pierzând contactul cu lumea care îi înconjoară înainte de intrarea în joc. Despre ce vorbim? Despre izolare socială și chiar și despre depresie, alături de alte condiții asemănătoare. ”Statul pe mess” pe care îl practicam acum ani mulți s-a transformat acum în ”făcutul de live-uri” și postat ”ce am mâncat astăzi”; izolarea socială devine din ce în ce mai reală și mai acută pe măsură ce socialul se mută în ecranul laptopului sau al telefonului, doar că socializarea din mediile virtuale nu este suficientă pentru individ.

[related]

Avem, astfel, un element ce stă la baza lucrurilor ce se întâmplă în prezent. Poate că n-a explodat mămăliga și poate că nu va exploda, dar fierbe din ce în ce mai tare și apar primele efecte ale virtualizării tot mai crescute a experiențelor de viață. Dacă internetul pare că-ți oferă tot ce ai nevoie, la ce ai mai depune efort să ieși la lumina soarelui pentru a socializa? Acapararea tinerilor de către device-uri nu e însă, singura problemă pe care o văd.

Lipsa comunicării naște monștri

Părinții poartă responsabilitatea dezvoltării copilului dincolo de cei șapte ani de acasă, doar că părinții sunt prinși la job și din ce în ce mai des, ajung tot cu privirea la ecranul smartphone-ului. Dragi părinți, voi știți ce fac copiii voștri pe internet? Cel mai probabil, nu. Asta nu presupune confiscarea laptop-ului sau a smartphone-ului, care nu face decât să întoarcă un adolescent împotriva părintelui, ci presupune comunicare. Lipsa comunicării în familie este un alt factor care duce către ațintirea ochilor către internet, care e vast și îți oferă tot ce vrei, de la live-uri cu zidari care dau de zor cu mistria, în ritm de manele, la forumuri unde se poartă cele mai diverse discuții, marea majoritate dintre acestea fiind subiecte de neabordat între tineri și părinți.

Dragi părinți, poate că un pic de control parental n-ar strica. Nu trebuie să știți ce vorbește odrasla cu prietenul/a, dar ar fi indicat să știți cu cine vorbește. Spionajul nu face bine nimănui și aveți șanse să fiți făcuți de tinerii care au învățat să meargă în același timp în care au învățat să butoneze un telefon. Alte sfaturi de bun simț găsiți în articolul link-uit adineauri: dacă n-ați folosit niciodată metode de control parental, poate că acum, odată cu Balena Albastră, ar fi cazul să o faceți.

Pe drumul către isterie în masă

Dacă la început am crezut că „Blue Whale” este o altă fabricație rusească, acum cred că ne îndreptăm, ușor ușor, către o isterie în masă a societății. Avem deja în țară o serie de cazuri care par să fie inspirate de acest joc, iar apariția mai multor astfel de evenimente în zilele următoare nu va face decât să alimenteze acest foc deja pornit. Unii sunt de părere că toată atenția dată de presă este un lucru rău, deoarece mai mulți copii și adolescenți vor afla despre joc și vor fi tentați să-l încerce. Pe de altă parte, eu nu știu dacă să cred, dar măcar sper că mai mulți părinți decât copii vor citi asemenea articole și vor înțelege, de fapt, că problema ar putea exista între ei și copiii lor.

Balena Albastră devine Fratele cel Mare și nu vrem asta

Un scenariu pe care îl văd conturându-se pe fondul isteriei în masă provocate de acest joc sinistru este scoaterea de la sertar a legii Big Brother. Ce moment mai bun s-ar putea găsi pentru a aduce în discuție o lege despre supravegherea pe internet? Momentele în care copiii o iau razna din cauza internetului sunt cele mai bune momente în care o astfel de lege este împachetată frumos în ceva salvator, urmând ca apoi să se pună batista pe țambal la următoarele cazuri de tineri răniți sau decedați din cauza propriilor acțiuni cel puțin chestionabile.

[related]

Pe scurt: Balena Albastră este doar un pretext pentru ceea ce se întâmplă deja de foarte mult timp, doar că acum prinde din ce în ce mai multă tracțiune datorită internetului. Nu, internetul nu e o unealtă diavolească menită să convingă copiii să se sinucidă, dar internetul este un loc atât de vast și plin de dubioșenii, încât unele lucruri de aici pot fi extrem de dăunătoare pentru o minte fragedă. Această minte fragedă trebuie modelată întâi și întâi de părinți, cu atenție, lăsând la o parte telefoanele date copilului care altfel ar face mutre în locuri publice.

Dacă un caz rătăcit al unui elev care se sinucide din cauza notelor proaste de la școală nu vă pune pe gânduri, atunci potențiale acțiuni în masă ale unor copii neînțeleși de proprii părinți ar trebui să vă ridice un semn de întrebare. Răspunsul este comunicarea.