OpenAI, acuzată că a „jucat murdar” pentru problema de 1 milion de dolari. Profesor NYU: „De ce ți-ai distruge cariera?”

OpenAI, acuzată că a „jucat murdar” pentru problema de 1 milion de dolari. Profesor NYU: „De ce ți-ai distruge cariera?”
Foto: Getty Images
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

Unul dintre cele mai spectaculoase rezultate obținute vreodată cu ajutorul inteligenței artificiale a declanșat și un scandal neobișnuit în lumea matematicii. Profesorul Tristan Buckmaster de la New York University susține că OpenAI ar fi pornit o cursă accelerată pentru rezolvarea problemei Navier–Stokes după ce informații despre cercetarea sa nepublicată ar fi ajuns la companie. Cazul, relatat pe larg de TechCrunch, include acuzații privind presiuni academice, dispute despre recunoașterea contribuțiilor și chiar o replică pe care Buckmaster a interpretat-o drept intimidantă.

În centrul disputei se află una dintre cele șapte Millennium Prize Problems, probleme matematice pentru a căror rezolvare Clay Mathematics Institute oferă câte un premiu de un milion de dolari. Ecuațiile Navier–Stokes descriu mișcarea fluidelor, de la curgerea apei până la aerul din jurul unui avion, însă o întrebare fundamentală privind comportamentul lor în trei dimensiuni a rămas fără răspuns timp de aproape un secol.

Cercetătorul NYU spune că OpenAI a aflat despre munca lor înainte de publicare

Buckmaster a lucrat împreună cu matematicianul Levent Alpöge, angajat al Anthropic, deși cercetarea nu a fost realizată oficial în numele companiei. Cei doi au utilizat mai multe modele AI în timpul proiectului, inclusiv Claude și Codex, iar Buckmaster spune că OpenAI Codex a avut un rol important în dezvoltarea demonstrațiilor. În acest context, capacitatea modelelor de inteligență artificială de a lucra cu matematica nu mai este doar un experiment educațional, ci începe să intre direct în cercetarea de frontieră.

Într-o declarație publicată de Tristan Buckmaster, profesorul afirmă că pe 3 septembrie a aflat că informații despre progresul proiectului ar fi ajuns la OpenAI. Ulterior, în discuțiile cu reprezentanții companiei, i s-ar fi spus că un model intern obținuse deja o demonstrație pentru o variantă a problemei Navier–Stokes. Buckmaster susține că abordarea aleasă de OpenAI era foarte apropiată de direcția pe care el și Alpöge o urmăreau discret și că foarte puțini matematicieni lucrau pe acel traseu.

Profesorul afirmă că, pe măsură ce conversațiile au continuat, a aflat că OpenAI folosise de fapt o echipă amplă și o cantitate uriașă de resurse de calcul. Potrivit declarației sale, compania ar fi recunoscut în cele din urmă că primele prompturi pentru această direcție de cercetare fuseseră lansate după ce informații despre proiectul celor doi cercetători ajunseseră la OpenAI.

Disputa a ajuns la atribuirea meritelor și la o replică despre cariera profesorului

Tensiunile ar fi crescut în momentul în care au fost discutate variantele de publicare. Buckmaster susține că Sebastian Bubeck, unul dintre cercetătorii OpenAI implicați în discuții, i-ar fi propus inclusiv o variantă în care Alpöge să nu mai apară ca autor al unei eventuale lucrări comune. Potrivit profesorului NYU, faptul că Alpöge lucrează la Anthropic, unul dintre principalii rivali ai OpenAI, ar fi fost menționat explicit în conversație.

Când Buckmaster ar fi spus că va face publică situația dacă OpenAI își publică rezultatul în forma discutată, el susține că Bubeck i-a răspuns: „De ce ți-ai distruge cariera?”. După ce profesorul a contestat afirmația, ar fi urmat un al doilea mesaj: „Dacă nu vrei să fiu drăguț, nu trebuie să fiu”. Bubeck a respins public caracterizarea făcută de Buckmaster, numind acuzațiile „false și inflamatorii” și afirmând că standardele academice sunt extrem de importante pentru el.

Cazul este cu atât mai sensibil cu cât OpenAI și Anthropic se află într-o competiție tot mai intensă. Playtech a scris recent despre modul în care OpenAI spune că GPT-6 Astra a depășit Anthropic, în timp ce noile sisteme nu mai sunt construite doar ca chatboți, ci ca agenți capabili să colaboreze și să desfășoare proiecte complexe. Un alt experiment OpenAI a implicat deja peste 1.000 de agenți AI care au început să se coordoneze între ei.

OpenAI neagă că ar fi folosit munca nepublicată și publică propria demonstrație

Pe 8 septembrie, OpenAI a publicat oficial propria soluție pentru problema Navier–Stokes. Compania afirmă că rezultatul a fost produs de un model intern aflat încă în dezvoltare, descris drept „semnificativ mai capabil” decât GPT-6 Astra. Aproximativ 10.000 de agenți AI au lucrat în paralel la etapa decisivă a proiectului, iar sistemul ar fi ajuns la soluție după aproximativ 88 de ore. În total, experimentele desfășurate pe mai multe probleme matematice au consumat aproximativ 300 de miliarde de tokeni de ieșire și au generat 4,9 milioane de mesaje între agenți.

OpenAI oferă însă o versiune diferită asupra cronologiei. Compania spune că efortul său a început pe 1 septembrie, după apariția unor zvonuri potrivit cărora două Millennium Prize Problems ar fi fost rezolvate. OpenAI recunoaște că ulterior a aflat că unul dintre zvonuri era legat de Alpöge și Buckmaster, dar susține că nici cercetătorii săi, nici agenții AI nu au văzut lucrările celor doi înainte ca acestea să fie publicate. Compania spune explicit că nu a accesat datele unui anumit utilizator pentru rezolvarea problemei.

Există însă o nuanță importantă. OpenAI admite că nu poate exclude complet posibilitatea ca date anonimizate provenite din utilizarea produselor sale de către cercetători să fi contribuit, indirect, la îmbunătățirea modelelor. Compania insistă totodată că demonstrațiile sunt semnificativ diferite și spune că nu intenționează să revendice premiul de un milion de dolari oferit pentru problema Navier–Stokes.

Dincolo de disputa dintre cercetători și OpenAI, episodul deschide o problemă mult mai mare pentru lumea științifică: cine primește meritul atunci când o descoperire este făcută împreună cu un AI și ce se întâmplă când cercetătorii introduc idei încă nepublicate în modelele comerciale. Este o dilemă care devine tot mai relevantă pe măsură ce AI-ul capătă un rol tot mai important în cercetare și societate, iar modelele evoluează de la simple instrumente de asistență către sisteme capabile să producă rezultate științifice originale.