Legea securității cibernetice pentru prosumatori: ce schimbări pregătește România pentru micii producători de energie regenerabilă

TEHNOLOGIE

Legea securității cibernetice pentru prosumatori

Senatul României a aprobat tacit, la începutul lunii februarie 2026, un proiect de lege care introduce reguli de securitate cibernetică pentru prosumatori și micii producători de energie din surse regenerabile.

Inițiativa legislativă a fost înregistrată între timp la Camera Deputaților, care urmează să aibă rolul de for decizional.

Proiectul vizează integrarea unor standarde tehnice obligatorii pentru accesul la rețelele electrice și pentru dispecerizarea energiei produse din surse regenerabile și cogenerare de înaltă eficiență.

În forma actuală, legea se aplică unităților de producție de mici dimensiuni, în special celor cu puteri instalate de până la 1 MW, categorie în care intră atât prosumatorii persoane fizice, cât și micii producători comerciali.

Reglementarea atribuie Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) competența de a stabili reguli tehnice prin ordine administrative, cu scopul declarat de a proteja infrastructura informatică a sistemului energetic național și de a preveni riscurile de securitate generate de integrarea masivă a unităților descentralizate de producție.

Care este reacția prosumatorilor în context

Inițiativa legislativă a generat reacții puternice din partea comunităților de prosumatori și a organizațiilor civice din domeniul energiei.

Reprezentanții acestora au avertizat că proiectul ar putea deschide calea unor intervenții directe asupra instalațiilor fotovoltaice individuale, inclusiv posibilitatea limitării producției sau a opririi funcționării acestora în anumite condiții.

Vezi și:

Cât timp lucrează efectiv un parlamentar. Tot ce trebuie să ştii despre funcţia din Parlament

Ce reprezintă culorile primite de furnizorii de energie din România? Companiile ar putea fi notate cu roşu, galben şi verde

Una dintre principalele critici vizează ideea auditării tehnice și informatice a unui număr foarte mare de echipamente, sute de mii de invertoare, aparținând unor mărci și modele diferite – ceea ce ar presupune costuri logistice și financiare uriașe.

În viziunea asociațiilor de prosumatori, acest model ar favoriza apariția unor contracte de audit de amploare și ar crea un dezechilibru între marile parcuri energetice și micii producători individuali.

De asemenea, există temeri legate de faptul că reglementarea ar putea permite intervenții centralizate asupra infrastructurii private de producție energetică, sub pretextul securității cibernetice, afectând autonomia prosumatorilor și libertatea de gestionare a propriilor instalații.

Redefinirea competențelor în domeniul securității energetice, o prioritate

Pe lângă opoziția societății civile, proiectul a generat și tensiuni instituționale. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a transmis un aviz critic, susținând că textul nu reflectă corect cadrul legal existent și că ignoră rolul său de autoritate competentă sectorială în domeniul securității cibernetice pentru sectorul energetic.

ANRE a propus o reformulare a legii, astfel încât normele de securitate să se aplice în principal entităților considerate „esențiale” și „importante” pentru funcționarea sistemului electroenergetic, conform legislației europene și naționale privind infrastructurile critice.

În această viziune, accentul ar trebui pus pe protejarea rețelelor strategice, a marilor infrastructuri și a sistemelor informatice centrale, nu pe auditarea individuală a prosumatorilor casnici.

Consiliul Concurenței a cerut, la rândul său, clarificări privind domeniul de aplicare al legii, pentru a evita interpretările ambigue legate de tipurile de centrale vizate și de sursele de energie reglementate.

Contextul este unul sensibil: în România există peste 250.000 de prosumatori racordați la sistemul național, cu o putere instalată cumulată de peste 3.000 MW, o valoare semnificativă raportată la consumul național.

Realitatea transformă producția descentralizată într-un factor structural al sistemului energetic, nu într-un fenomen marginal.

Proiectul de lege reflectă o schimbare de paradigmă: energia regenerabilă distribuită nu mai este văzută doar ca o soluție ecologică, ci și ca o componentă critică de securitate digitală.

În acest nou cadru, dezbaterea nu mai este doar despre panouri solare și invertoare, ci despre controlul datelor, accesul la infrastructura digitală și echilibrul dintre securitate națională și libertatea energetică a cetățenilor.

Decizia finală a Camerei Deputaților va stabili dacă România va merge pe un model centralizat de control cibernetic al producției descentralizate sau pe un sistem diferențiat, care să protejeze infrastructura critică fără a transforma prosumatorii în subiecți ai unei supravegheri tehnologice excesive.