Încălzirea globală apasă pedala de accelerație. Pragul critic al Acordului de la Paris ar putea fi depășit înainte de 2030
Ritmul în care se încălzește planeta a crescut semnificativ în ultimul deceniu, iar schimbarea nu mai poate fi explicată doar prin fenomene naturale temporare. Un nou studiu publicat în revista Geophysical Research Letters arată că, după aproximativ anul 2015, încălzirea globală a intrat într-o etapă de accelerare detectabilă statistic.
Între 2015 și 2025, temperatura medie globală a crescut într-un ritm estimat la aproximativ 0,35 grade Celsius pe deceniu. Prin comparație, rata medie înregistrată între 1970 și 2015 a fost de puțin sub 0,2 grade Celsius pe deceniu. Cercetătorii avertizează că, dacă tendința actuală continuă, pragul de 1,5 grade stabilit prin Acordul de la Paris ar putea fi depășit pe termen lung înainte de anul 2030.
Ritmul încălzirii aproape s-a dublat
Studiul a fost realizat de statisticianul Grant Foster și climatologul Stefan Rahmstorf, cercetător în cadrul Potsdam Institute for Climate Impact Research. Cei doi au analizat cinci dintre principalele seturi globale de date privind temperatura, pentru a determina dacă încălzirea recentă reprezintă doar o fluctuație sau o schimbare reală a tendinței climatice.
Rezultatele indică o accelerare cu un nivel de încredere statistică de peste 98%. Autorii susțin că ultimii peste zece ani au adus o încălzire mai rapidă decât în orice alt deceniu anterior inclus în datele analizate. Constatarea este importantă deoarece oferă primele dovezi statistice clare că temperatura planetei nu doar continuă să crească, ci o face într-un ritm tot mai rapid.
Datele completează semnalele observate în ultimii ani, când planeta a înregistrat temperaturi medii fără precedent. În 2024, media globală anuală a ajuns pentru prima dată la peste 1,5 grade Celsius față de nivelurile preindustriale, un eveniment despre care poți afla mai multe în materialul despre depășirea pragului climatic de 1,5 grade.
Totuși, un singur an cu temperaturi peste acest nivel nu înseamnă automat că obiectivul Acordului de la Paris a fost încălcat definitiv. Limita internațională se referă la o medie menținută pe o perioadă mai lungă, nu la fluctuațiile înregistrate într-un anumit an.
Cercetătorii au eliminat influențele naturale
Temperatura globală nu evoluează într-o linie perfect dreaptă. Fenomene precum El Niño și La Niña pot încălzi sau răci temporar atmosfera, în timp ce erupțiile vulcanice și variațiile activității solare pot influența măsurătorile pentru perioade de câteva luni sau chiar câțiva ani.
Pentru a identifica tendința de fond, cercetătorii au eliminat din date influențele estimate ale fenomenului El Niño, ale erupțiilor vulcanice și ale schimbărilor activității solare. Această filtrare a redus „zgomotul” statistic și a făcut mai vizibilă încălzirea pe termen lung asociată activităților umane.
Analiza este relevantă și în contextul avertismentelor privind un posibil Super El Niño în 2026. Un asemenea fenomen poate împinge temporar temperaturile și mai sus, dar nu este cauza principală a tendinței observate de-a lungul mai multor decenii.
Autorii precizează că accelerarea încălzirii era posibilă în scenariile modelelor climatice. Totuși, detectarea sa în datele reale arată că măsurile adoptate până acum pentru reducerea emisiilor nu au fost suficiente pentru stabilizarea temperaturii globale.
Pragul de 1,5 grade se apropie mai repede
Stefan Rahmstorf avertizează că menținerea ritmului din ultimul deceniu ar conduce la o depășire pe termen lung a limitei de 1,5 grade Celsius înainte de 2030. Momentul exact depinde însă de viteza cu care statele lumii reduc emisiile de dioxid de carbon rezultate din arderea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale.
O accelerare continuă ar amplifica riscurile asociate schimbărilor climatice: valuri de căldură mai intense, secete prelungite, precipitații extreme, incendii de vegetație și pierderea rapidă a gheții. Efectele sunt deja vizibile în Arctica, unde a fost înregistrat cel mai cald an din ultimii 125 de ani.
Cercetătorii subliniază că viitorul nu este determinat exclusiv de tendința actuală. Ritmul încălzirii depinde direct de cantitatea de gaze cu efect de seră care va continua să fie eliberată în atmosferă. Pentru oprirea creșterii temperaturii, emisiile nete de dioxid de carbon provenite din combustibili fosili trebuie să ajungă, în cele din urmă, la zero.
Noul studiu nu anunță o schimbare bruscă și inexplicabilă a climei, ci confirmă că efectul acumulării emisiilor devine tot mai puternic. În lipsa unor reduceri rapide, fiecare an de întârziere restrânge posibilitatea de a limita încălzirea și apropie planeta de consecințe care vor fi mai greu și mai costisitor de gestionat.