Greșeala pe care o fac românii când acceptă să fie garanți la un credit. Semnătura care te poate face dator la bancă

Mulți români sunt puși măcar o dată în situația de a fi rugați de o rudă sau de un prieten să îi ajute să obțină un credit. „Nu trebuie să plătești nimic, doar să semnezi ca garant” poate suna ca o simplă formalitate. În realitate, semnătura poate însemna asumarea unei obligații financiare serioase, iar dacă persoana care a luat împrumutul nu își mai achită datoria, creditorul poate ajunge să ceară banii de la garant.

Ce înseamnă, de fapt, să fii garant

În limbaj juridic, una dintre formele clasice de garantare a datoriei altuia este fideiusiunea. Prin aceasta, o persoană se obligă față de creditor să execute obligația debitorului dacă acesta nu o execută.

Cu alte cuvinte, nu primești banii împrumutați și poate că nu beneficiezi cu nimic de pe urma creditului, dar îți asumi prin contract riscul de a răspunde pentru datorie.

Tocmai de aceea, înainte de semnare trebuie verificat exact ce calitate apare în contract. Garantul nu trebuie confundat automat cu un codebitor, iar obligațiile concrete depind de documentele semnate.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Când poate banca să ceară banii direct de la garant

Un aspect esențial este dacă garantul beneficiază de așa-numitul „beneficiu de discuțiune”. În principiu, fideiusorul urmărit de creditor poate cere ca mai întâi să fie urmărite bunurile debitorului principal, însă acest mecanism funcționează numai în condițiile prevăzute de lege și trebuie invocat în mod corespunzător.

Situația se schimbă radical atunci când garantul a renunțat la acest beneficiu sau s-a obligat în solidar cu debitorul. În asemenea condiții, creditorul nu mai trebuie neapărat să epuizeze mai întâi toate posibilitățile de recuperare de la persoana care a luat efectiv creditul.

De aceea, formulări precum „fideiusor solidar”, „codebitor solidar” sau clauzele prin care se renunță la beneficiile legale nu trebuie tratate ca niște simple expresii juridice fără importanță. Ele pot schimba substanțial riscul pe care și-l asumă cel care semnează.

Exemplu pentru un credit de 100.000 de lei

Să presupunem că un frate îi cere unei persoane să îl ajute să obțină un credit și aceasta acceptă să garanteze împrumutul. După câțiva ani, mai există o datorie importantă, iar debitorul încetează să plătească.

Faptul că garantul nu a primit niciodată banii nu îl protejează, dacă prin contract și-a asumat obligația de garantare.

În funcție de clauzele semnate și de situația concretă, creditorul poate solicita plata sumelor pentru care se întinde garanția, iar dacă obligația ajunge să fie executată silit pot fi urmărite veniturile sau bunurile persoanei obligate, cu respectarea procedurii și limitelor stabilite de lege.

Poți recupera banii de la persoana pentru care ai plătit

Dacă garantul ajunge să achite datoria în locul debitorului, asta nu înseamnă că debitorul este pur și simplu scutit de orice răspundere față de el.

Codul civil îi recunoaște fideiusorului, în condițiile legii, posibilitatea de a recupera de la debitor sumele plătite creditorului. Problema practică este evidentă: dacă debitorul nu avea bani sau bunuri pentru a achita banca, recuperarea banilor de către garant poate fi dificilă.

Astfel, dreptul de a cere ulterior banii nu elimină riscul inițial.

Ce trebuie verificat înainte să spui „da”

Cel mai important este să nu privești garantarea unui credit drept un serviciu fără consecințe. Trebuie citit contractul integral și verificat pentru ce sumă garantezi, pentru ce perioadă, dacă răspunderea include dobânzi și alte costuri, dacă ești fideiusor sau codebitor și dacă există clauze privind solidaritatea ori renunțarea la anumite beneficii legale.

Regula simplă pentru cineva care nu înțelege formulările contractului este să nu semneze până când nu primește explicații independente.

Atunci când garantezi creditul altcuiva, întrebarea corectă nu este doar „am încredere că va plăti?”, ci și „aș putea suporta financiar această datorie dacă, din orice motiv, mâine nu ar mai putea să o plătească?”. Pentru că, în anumite situații, exact acesta este riscul pe care semnătura îl transferă asupra garantului.