De ce respirația pe nas te poate calma. Oamenii de știință au descoperit un circuit direct între nas și creier

Ideea că respirația lentă poate calma mintea există de secole, de la practicile de meditație până la tehnicile moderne folosite pentru controlul stresului. Oamenii de știință încearcă însă să afle ce se întâmplă efectiv în creier atunci când ritmul respirației se schimbă. Un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences identifică un circuit neuronal care pornește din nas și ajunge până într-o regiune cerebrală esențială pentru procesarea fricii și anxietății.

Descoperirea, realizată deocamdată pe șoareci, oferă o posibilă explicație biologică pentru motivul pentru care respirația nazală lentă poate influența starea emoțională. Cercetătorii au observat că fluxul de aer prin nas nu servește doar respirației și mirosului: acesta activează celule senzoriale care pot transmite informații mai departe spre circuitele cerebrale implicate în anxietate. Studiul a fost prezentat pe larg și de ScienceAlert.

Nasul pare să trimită creierului informații despre fiecare respirație

Punctul de plecare îl reprezintă neuronii senzoriali olfactivi, celulele din interiorul cavității nazale asociate în primul rând cu detectarea mirosurilor. Cercetările anterioare au arătat însă că acești neuroni pot detecta și mișcarea aerului. Cu alte cuvinte, inspirația pe nas produce un semnal senzorial care poate ajunge în creier chiar și atunci când nu există un miros relevant.

Noul studiu a urmărit traseul acestor semnale. Informația pleacă de la neuronii senzoriali olfactivi și ajunge la celulele mitrale din bulbul olfactiv. De acolo trece prin cortexul peririnal și ajunge în final la neuroni din partea posterioară a amigdalei bazolaterale, o regiune cerebrală strâns legată de emoții, teamă și răspunsul la amenințări.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

Cercetătorii descriu astfel un circuit „nas-creier” care leagă mecanic respirația de zonele responsabile pentru starea emoțională. Este o perspectivă interesantă mai ales pentru că anxietatea nu se manifestă doar prin gânduri, ci poate veni cu schimbări ale respirației, ritmului cardiac, tensiunii musculare și activității sistemului nervos autonom.

În același timp, studiul oferă o posibilă explicație pentru o observație făcută în cercetări precedente: respirația nazală și cea pe gură nu par să influențeze creierul exact în același mod. Ritmul inspirațiilor prin nas poate sincroniza anumite oscilații cerebrale, iar noul mecanism identificat sugerează o cale prin care aceste semnale ar putea ajunge inclusiv la circuitele care reglează anxietatea.

Respirația lentă și cea rapidă au produs efecte opuse

Pentru a testa circuitul, oamenii de știință au utilizat mai multe tehnici experimentale, printre care optogenetica, chemogenetica, electrofiziologia și monitorizarea activității neuronale. Ei au modificat frecvența semnalelor provenite de la neuronii olfactivi ai șoarecilor și au controlat, în alte experimente, fluxul de aer din cavitatea nazală.

Vezi și:

O nouă țintă pentru inflamația din creier ar putea conta în Alzheimer și Parkinson. Ce au descoperit cercetătorii

Premiul Nobel pentru Medicină 2026, acordat cercetătorilor care au găsit o metodă de a „aprinde” și „stinge” neuronii cu lumină

Rezultatul a fost dependent de frecvență. Stimularea cu frecvență redusă a fost asociată cu diminuarea comportamentelor asemănătoare anxietății, în timp ce frecvențele mai ridicate au produs efectul opus. Altfel spus, circuitul pare să funcționeze în ambele direcții: un ritm mai lent poate transmite un semnal asociat unei stări mai calme, iar unul rapid poate favoriza un răspuns asemănător anxietății.

Pentru a verifica dacă acest traseu este într-adevăr responsabil, cercetătorii au „oprit” chimic o parte a circuitului dintre bulbul olfactiv și cortexul peririnal. Atunci când această legătură a fost dezactivată, relația dintre frecvența semnalelor nazale și comportamentul anxios a dispărut. Rezultatul întărește ipoteza că nu vorbim doar despre o asociere întâmplătoare.

O parte dintre șoareci au trecut și prin două săptămâni de expunere controlată la un flux nazal lent. La final, cercetătorii au observat modificări ale activității circuitului neuronal și mai puține comportamente asociate anxietății. Descoperirea se potrivește cu cercetări anterioare privind tehnicile de respirație folosite pentru relaxare, dar nu dovedește că același protocol va produce automat aceleași efecte la oameni.

Descoperirea nu înseamnă că anxietatea poate fi „tratată prin respirație”

Aici apare cea mai importantă limitare a cercetării. Experimentele au fost realizate exclusiv pe șoareci masculi, în condiții de laborator și cu metode prin care activitatea neuronală și fluxul de aer puteau fi controlate într-un mod imposibil de reprodus în viața cotidiană. Sunt necesare studii suplimentare pentru a afla dacă același circuit funcționează identic la oameni și cât de important este pentru tulburările de anxietate propriu-zise.

Prin urmare, rezultatele nu ar trebui interpretate ca dovada că respirația lentă poate înlocui psihoterapia, medicația sau alte tratamente recomandate pentru tulburările de anxietate. Nici practicile precum meditația și mindfulness-ul nu au aceleași efecte asupra tuturor oamenilor și pot exista situații în care acestea nu sunt potrivite.

Ceea ce aduce nou studiul este o posibilă explicație biologică pentru o relație observată de foarte multă vreme: felul în care respiri poate influența felul în care te simți. Până acum, o mare parte din explicații se concentrau pe controlul conștient exercitat de creier asupra respirației. Noul circuit arată că ar putea exista și un flux informațional în sens invers, în care însăși mișcarea aerului prin nas trimite semnale către regiunile cerebrale responsabile pentru emoții.

Dacă mecanismul va fi confirmat și la oameni, cercetătorii cred că ar putea contribui în viitor la dezvoltarea unor intervenții non-invazive pentru reglarea anxietății. Până atunci, descoperirea oferă mai ales o piesă nouă într-un puzzle complicat: respirația și emoțiile nu sunt doar două procese care se influențează întâmplător, ci ar putea fi conectate printr-un circuit neuronal dedicat.

Se schimbă stimulentul de 1.000 de lei pentru copiii cu dizabilități din București. Cine va primi mai puțin din 2027