De ce își retrag țările europene aurul din America de Nord. Motivul invocat de băncile centrale
Mai multe bănci centrale europene își regândesc modul în care își păstrează rezervele de aur, într-o perioadă marcată de tensiuni geopolitice, războaie comerciale și incertitudine economică. Cea mai recentă decizie vine din Țările de Jos, unde banca centrală a mutat aproximativ 86 de tone de aur din Statele Unite și Canada la Londra, explicând că măsura are rolul de a îmbunătăți accesul la rezerve în cazul unei crize.
Aurul, mai aproape de piețele importante
De Nederlandsche Bank a transferat între martie și august 2026 aproximativ 86 de tone de aur din cele aproape 313 tone păstrate în Statele Unite și Canada. Metalul prețios a fost mutat la Londra, unde se află acum în seifurile Băncii Angliei.
Banca centrală olandeză a explicat că decizia vine pe fondul „tensiunilor geopolitice în creștere” și urmărește ca aurul să fie mai ușor accesibil în cazul unei situații de criză. Instituția susține că astfel este mai bine pregătită pentru crize grave.
Decizia nu înseamnă însă că autoritățile olandeze anticipează un șoc economic major. Joseph Cavatoni, strateg senior de piață la World Gold Council, a declarat pentru BBC că războaiele și tensiunile comerciale „au jucat un rol în unele dintre aceste decizii”, dar nu s-au aflat „în fruntea listei” factorilor care au stat la baza lor.
Inflația, nivelul dobânzilor și posibilitatea de a avea aurul într-un loc unde poate fi tranzacționat rapid au avut, de asemenea, un rol important.
„Nu am impresia că se apropie un dezastru iminent”, a spus Cavatoni.
Franța și Germania au luat decizii similare
Mutarea rezervelor de aur nu este o strategie nouă pentru statele europene. La începutul acestui an, Franța a anunțat că și-a retras rezervele de aur din Statele Unite și le-a adus pe teritoriul național.
Și Germania a procedat în trecut la relocarea unor cantități importante de aur. Bundesbank a transferat peste 216 tone din depozitele aflate în străinătate, dintre care 111 tone proveneau din New York și 105 tone din Paris, procesul fiind finalizat în 2016.
Analiștii Lina Thomas și Daan Struyven de la Goldman Sachs au amintit că unele bănci centrale europene au procedat la mutarea rezervelor și în alte perioade de instabilitate.
„Unele bănci centrale europene și-au mutat o parte din rezervele de aur la New York în timpul Războiului Rece”, au declarat cei doi.
Pentru banca centrală olandeză, Londra reprezintă acum o soluție care permite accesul rapid la piața aurului. Olaf Sleijpen, guvernatorul De Nederlandsche Bank, a transmis că instituția nu se așteaptă să fie nevoită să folosească aceste rezerve, însă consideră necesară consolidarea rezilienței și a gradului de pregătire.
De ce a fost aleasă Londra
Aurul transferat de Țările de Jos se află în prezent la Banca Angliei, iar alegerea Londrei are legătură cu poziția orașului ca important centru comercial pentru aur. Dacă o bancă centrală trebuie să cumpere sau să vândă rapid metalul prețios într-o perioadă de criză, accesul la o piață importantă poate conta.
Banca Angliei este unul dintre cei mai mari custozi de aur din lume. În seifurile aflate sub instituția din centrul Londrei se găsesc aproximativ 400.000 de lingouri, cu o valoare de peste 200 de miliarde de lire sterline.
World Gold Council arată că Banca Angliei rămâne cea mai populară locație de depozitare, însă băncile centrale își diversifică tot mai mult locurile în care păstrează metalul prețios. Potrivit cercetătorilor de la Goldman Sachs, locul în care sunt depozitate rezervele de aur reprezintă „o preocupare din ce în ce mai importantă pentru administratorii rezervelor”.
Mutarea aurului nu presupune întotdeauna transportarea efectivă a lingourilor între continente. În cazul Țărilor de Jos, aproximativ 59 de tone au fost vândute la New York și cumpărate ulterior la Londra, astfel încât cantitatea respectivă nu a trebuit să fie transportată peste Atlantic.
Peste 27 de tone au fost însă „transferate fizic” din Statele Unite și Canada către orașul olandez Zeist, iar o cantitate similară a fost trimisă ulterior de la Zeist la Londra. Companiile specializate păstrează discreția asupra operațiunilor, care presupun măsuri ample de securitate și planificare.
Băncile centrale cumpără tot mai mult aur
Interesul pentru depozitarea rezervelor este legat și de cantitățile tot mai mari de aur cumpărate de băncile centrale. Potrivit World Gold Council, acestea au acumulat în medie 1.000 de tone de aur pe an în ultimii patru ani, față de o medie de 500 de tone în deceniul anterior.
Depozitarea aurului la nivel național implică însă costuri importante.
„Depozitarea la nivel național necesită investiții în securitate fizică, infrastructură de audit și asigurări; costuri care pot fi disproporționate pentru băncile centrale mai mici”, au explicat Lina Thomas și Daan Struyven.
Aurul a devenit, în același timp, tot mai valoros pe piețele internaționale. Prețul său a depășit pragul de 5.000 de dolari pe uncie în ianuarie, după o perioadă în care metalul prețios a atins mai multe maxime istorice.
Creșterea este asociată în text cu rolul aurului de activ de refugiu în perioade de turbulențe financiare și geopolitice, dar și cu evoluția inflației și a dobânzilor. Deși prețul a coborât față de maximul atins la începutul anului, acesta se menține la un nivel ridicat din punct de vedere istoric.
Cercetătorii de la Goldman Sachs estimează că prețul aurului ar putea ajunge la 4.900 de dolari pe uncie troy până la finalul lui 2026, cu 300 de dolari peste nivelul din august. Cererea venită din partea băncilor centrale este indicată drept unul dintre principalele motive pentru evoluția prețului.
În acest context, mutarea aurului olandez la Londra nu este prezentată ca un semnal că un dezastru economic este iminent, ci ca o măsură de pregătire și de gestionare a rezervelor.
„Ne așteptăm să nu fie niciodată nevoie să le folosim, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și pregătirea”, a declarat Olaf Sleijpen.