Ce retrageri de bani de la bancomat pot atrage atenția ANAF. Tranzacțiile care intră în „zona gri” fiscală

Retragerile de numerar de la bancomat fac parte din operațiunile obișnuite ale unui cont bancar, însă frecvența și valoarea unor tranzacții pot deveni relevante atunci când sunt analizate fluxurile financiare. ANAF are posibilitatea de a solicita instituțiilor de credit informații despre conturile vizate într-o verificare fiscală, inclusiv despre rulaje, solduri și operațiunile efectuate prin acestea, astfel că mișcările de bani pot intra în atenția autorităților atunci când există un motiv fiscal pentru analizarea lor.

Ce poate vedea ANAF prin intermediul informațiilor bancare

Codul de procedură fiscală stabilește obligații pentru instituțiile de credit în ceea ce privește furnizarea de informații către organul fiscal central. La solicitarea acestuia, băncile trebuie să comunice, pentru titularii vizați, rulajele și soldurile conturilor, precum și informații și documente referitoare la operațiunile derulate prin respectivele conturi.

Prin urmare, o retragere de numerar nu trebuie privită izolat de restul activității financiare. Atunci când este analizat un cont, operațiunile efectuate prin acesta fac parte din fluxul financiar care poate fi verificat în condițiile prevăzute de legislație.

În 2026, ANAF a actualizat și procedura referitoare la informațiile furnizate de instituțiile de credit, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică. Ordinul ANAF nr. 393/2026 modifică regulile privind furnizarea informațiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Vezi și:

Condiția pentru ca românii să-și recupereze banii plătiți în plus prin ROBOR. Pașii pentru obținerea compensației de la bancă

Retragerile mari de numerar, urmărite în contextul fluxurilor financiare

O retragere mare de bani nu înseamnă automat că persoana respectivă are o problemă fiscală. Contează contextul în care are loc operațiunea, precum și relația dintre banii care intră în cont și sumele care sunt ulterior retrase.

În zona prevenirii și combaterii spălării banilor există însă reguli distincte privind tranzacțiile în numerar. Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor precizează că entitățile raportoare trebuie să transmită informații pentru tranzacțiile cu sume în numerar care ating cel puțin echivalentul în lei a 10.000 de euro, inclusiv atunci când există operațiuni care au legătură între ele.

Atunci când astfel de tranzacții în numerar sunt derulate printr-o instituție de credit sau financiară, obligația de raportare revine acesteia, nu clientului. Așadar, simplul fapt că o persoană retrage bani nu înseamnă că trebuie să depună personal un raport către autorități.

Vezi și:

Cum verifică ANAF dacă românii cheltuiesc mai mult decât câștigă. Casele și mașinile pot fi comparate cu veniturile declarate

Cum verifici dacă ai datorii la ANAF în 2026. Metoda prin care afli în câteva minute ce sume apar pe numele tău

Ce înseamnă tranzacțiile „legate între ele”

Un aspect important al regulilor este că nu sunt analizate doar operațiunile privite separat. Cadrul privind raportarea tranzacțiilor în numerar include și operațiunile care au o legătură între ele.

ONPCSB precizează că raportarea se aplică inclusiv tranzacțiilor cu numerar care au elemente comune, chiar dacă operațiunile sunt fragmentate în tranșe. Prin urmare, împărțirea unei sume în mai multe operațiuni nu înseamnă automat că acestea sunt privite complet separat atunci când există elemente care le leagă.

Acest mecanism este relevant în special pentru monitorizarea fluxurilor financiare, deoarece valoarea unei singure retrageri nu este singurul element care poate conta. Frecvența operațiunilor și legătura dintre acestea pot face parte din analiza unei activități financiare.

Retragerile frecvente pot fi analizate împreună cu restul operațiunilor

Pentru o persoană care își retrage în mod obișnuit banii din cont, o serie de operațiuni cu numerar nu reprezintă, prin ea însăși, dovada unei nereguli. Oamenii pot avea motive perfect obișnuite pentru care folosesc numerarul, iar o retragere de la bancomat nu este automat o tranzacție suspectă.

Situația este diferită atunci când operațiunile financiare ajung să fie analizate în cadrul unor verificări. În acest caz, retragerile pot fi privite împreună cu banii care au intrat în cont, cu rulajele și cu celelalte operațiuni efectuate prin acel cont. Codul de procedură fiscală permite organului fiscal central să solicite instituțiilor de credit informații și documente privind operațiunile derulate prin conturile titularilor vizați.

De aceea, „zona gri” nu trebuie confundată cu existența unei sume fixe de la care orice retragere de la bancomat devine automat o problemă fiscală. Legislația și regulile de raportare disting între tranzacțiile obișnuite, tranzacțiile care trebuie raportate potrivit unor praguri și tranzacțiile pentru care există indicatori de suspiciune.

Ce rol are raportarea tranzacțiilor suspecte

Pe lângă raportările pentru anumite tranzacții în numerar, cadrul legal prevede și raportarea tranzacțiilor suspecte. ONPCSB arată că entitățile raportoare au obligația de a transmite rapoarte privind tranzacțiile pentru care există indicatori de suspiciune, independent de raportarea tranzacțiilor în numerar care ating pragul prevăzut de lege.

În materialul său privind activitatea de raportare, ONPCSB menționează inclusiv retragerile substanțiale de numerar printre indicatorii de suspiciune specifici unei anumite tipologii analizate. Acest lucru nu înseamnă că orice retragere consistentă este considerată suspectă, ci că astfel de operațiuni pot reprezenta un element de analiză în anumite contexte.

Bancomatul nu stabilește dacă banii sunt sau nu fiscalizați

Important este și faptul că bancomatul nu „sesizează ANAF” pentru fiecare retragere făcută de un client. Operațiunile sunt înregistrate în sistemul bancar, iar informațiile pot ajunge la autorități în cadrul mecanismelor prevăzute de legislație și al obligațiilor de raportare.

Pentru ANAF, relevanța unei retrageri poate apărea în contextul unei analize fiscale în care sunt urmărite fluxurile financiare ale unui contribuabil. Instituțiile de credit au obligația legală de a furniza, la solicitarea organului fiscal central, informațiile prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru titularii care fac obiectul solicitării.

Prin urmare, retragerile mari și frecvente de numerar nu trebuie prezentate ca fiind interzise sau automat problematice. Ele pot deveni relevante atunci când sunt analizate în contextul fluxurilor financiare și al celorlalte operațiuni din cont, în condițiile prevăzute de legislația fiscală și de regulile privind prevenirea spălării banilor.

Dacia Duster și coborârile abrupte: frână de motor, sisteme de asistență și greșeli frecvente