Câte zile de concediu poți avea în funcție de vechimea în muncă. Ce trebuie să știe angajații

Numărul zilelor de concediu de odihnă nu crește în mod automat pentru toți angajații, pe măsură ce aceștia acumulează vechime. Durata concediului depinde de categoria în care se încadrează salariatul și, în cazul angajaților din mediul privat, de prevederile contractului individual sau colectiv de muncă, în timp ce pentru anumite categorii din sectorul public există reguli stabilite în funcție de anii lucrați.

Ce prevede Codul muncii pentru angajații din mediul privat

Concediul de odihnă anual plătit este un drept garantat tuturor salariaților. Codul muncii stabilește la articolul 145 că durata minimă a concediului anual este de 20 de zile lucrătoare, iar durata efectivă se stabilește prin contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile.

Astfel, legislația generală nu stabilește o grilă obligatorie prin care numărul zilelor de concediu să crească automat după un anumit număr de ani lucrați în cazul tuturor salariaților din mediul privat. Un angajat cu un an de vechime poate avea același număr de zile de concediu ca unul cu 15 ani de experiență, dacă documentele care reglementează raportul de muncă nu prevăd zile suplimentare.

Angajatorul poate stabili un număr mai mare de zile de concediu, inclusiv în funcție de vechime, însă limita minimă prevăzută de Codul muncii trebuie respectată. Prin urmare, vechimea poate conta pentru stabilirea unui beneficiu suplimentar, dar nu conduce automat, în toate situațiile, la mai multe zile libere.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Cum este stabilit concediul în administrația publică

Pentru salariații din administrația publică, HG nr. 250/1992 prevede o durată a concediului de odihnă raportată la vechimea în muncă. În acest caz, sunt prevăzute două praguri: până la 10 ani de vechime, concediul este de 21 de zile lucrătoare, iar pentru o vechime de peste 10 ani, durata ajunge la 25 de zile lucrătoare.

Aceeași hotărâre stabilește reguli diferite pentru salariații din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare. Pentru aceștia, concediul poate avea între 18 și 25 de zile lucrătoare, în funcție de vechime: până la 5 ani sunt prevăzute 18 zile, între 5 și 15 ani sunt 21 de zile, iar peste 15 ani sunt 25 de zile lucrătoare.

Există și situații speciale. Pentru tinerii care au cel mult 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 de zile lucrătoare, iar pentru personalul atestat din activitatea de cercetare științifică încadrat în unități bugetare, durata este stabilită tot în funcție de vechime.

Vezi și:

Concediul medical în 2026. Câte zile poate acorda medicul de familie și cine plătește indemnizația

Compania care nu a dat afară niciun angajat de aproape 100 de ani. Proprietarul promite să păstreze tradiția și în era AI

În cazul personalului din cercetarea științifică, sunt prevăzute 24 de zile lucrătoare pentru o vechime de până la 5 ani, 26 de zile pentru o vechime între 5 și 15 ani și 28 de zile pentru cei care au peste 15 ani vechime.

Ce se întâmplă în cazul angajaților cu fracțiuni de normă

Regulile privind concediul se aplică și salariaților care lucrează cu fracțiuni de normă, însă situația poate diferi atunci când o persoană are contracte la mai multe unități. Salariații încadrați cu jumătate de normă la două unități au dreptul la concediu de odihnă la ambele unități, proporțional cu timpul lucrat.

În cazul celor care cumulează o altă funcție, pe lângă funcția de bază cu normă întreagă, concediul de odihnă plătit este acordat de unitatea unde se află funcția de bază. Cealaltă unitate poate acorda, la cerere, concediu fără plată pentru perioada în care salariatul efectuează concediul de odihnă de la funcția de bază.

Sărbătorile legale nu se scad din concediul de odihnă

Un alt aspect important este modul în care se calculează zilele de concediu. Sărbătorile legale în care nu se lucrează nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual, aceeași regulă fiind aplicabilă zilelor libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă.

Concediul se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracționat, potrivit regulilor aplicabile. Pentru salariații din sectorul public vizați de HG nr. 250/1992, concediul poate fi fracționat la cererea salariatului, cu condiția ca una dintre perioade să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare.

Pe perioada concediului, salariatul beneficiază de indemnizație de concediu. În cazul regulilor prevăzute de HG nr. 250/1992, aceasta este calculată în funcție de numărul zilelor de concediu și de elementele salariale prevăzute de actul normativ.

Când pot fi plătite zilele de concediu rămase

Zilele de concediu neefectuate nu pot fi transformate în bani atât timp cât contractul individual de muncă este în desfășurare. Codul muncii prevede că plata în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai atunci când încetează contractul individual de muncă.

De asemenea, dacă salariatul nu poate efectua integral sau parțial concediul într-un anumit an, din motive justificate, zilele neefectuate trebuie acordate într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu.

Dacia Sandero cu motor care se oprește la semafor: Start-Stop normal sau defecțiune adevărată