Cât ar putea ajunge să coste curentul dacă România pierde Reactorul 2 de la Cernavodă. Estimările pentru facturile populației
Românii, deja presați de scumpirea alimentelor, serviciilor și carburanților, dar și de taxele mai mari, s-ar putea confrunta cu o nouă incertitudine: prețul energiei electrice. Oprirea Reactorului 2 de la Cernavodă ar putea pune presiune pe piață și, dacă situația s-ar prelungi, efectele s-ar putea vedea inclusiv în ofertele pentru populație.
Cât ar putea ajunge să plătească populația
Pentru consumatorul obișnuit, cea mai importantă întrebare este cât s-ar putea vedea din acest șoc în factura lunară. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, estimează că, pentru perioada septembrie 2026-septembrie 2027, ofertele finale pentru populație s-ar putea situa în jurul valorilor de 1,40-1,62 lei/kWh, cu TVA inclus, în funcție de furnizor și zona de distribuție, scrie Adevarul.ro.
În cazul unor oferte foarte competitive, prețurile s-ar putea situa între 1,25 și 1,40 lei/kWh, în timp ce ofertele dominante din piață ar putea ajunge la aproximativ 1,48-1,56 lei/kWh. Ofertele care ar include o primă mai mare de risc s-ar putea apropia de 1,60-1,75 lei/kWh.
Într-un scenariu dificil, cu Reactorul 2 indisponibil pentru o perioadă mai lungă, o iarnă foarte rece și posibilități limitate de import, ofertele ar putea chiar să depășească 1,65-1,75 lei/kWh. Este important de precizat că aceste valori sunt însă scenarii, nu prognoze certe.
De ce contează atât de mult Reactorul 2
Reactorul 2 de la Cernavodă are o putere instalată de aproximativ 700 MW și, spre deosebire de energia solară sau eoliană, poate produce constant, indiferent dacă este noapte, vreme înnorată sau lipsă de vânt.
Dacă reactorul s-ar opri, cei aproximativ 700 MW ar trebui înlocuiți rapid din alte surse: hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri, energie stocată sau prin reducerea consumului.
„Nota de plată” suplimentară pentru înlocuirea producției nucleare s-ar putea situa, potrivit estimărilor lui Dumitru Chisăliță, între 7 și 12 milioane de lei pe zi numai pe piața angro. La aceasta s-ar putea adăuga costurile de echilibrare și eventualele pierderi provocate de reducerea activității industriale.
Seara ar putea fi perioada cea mai dificilă
Presiunea nu ar fi aceeași în toate orele zilei. Între 19:00 și 23:00 ar putea apărea cele mai mari probleme, deoarece producția fotovoltaică dispare, în timp ce gospodăriile continuă să consume multă energie.
Dacă importurile ar fi suficiente și consumul ar putea fi redus, prețul mediu pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) s-ar putea situa la 850-1.050 lei/MWh, cu vârfuri de 1.500-2.500 lei/MWh. Dacă importurile ar deveni mai greu accesibile, media ar putea urca spre 1.000-1.400 lei/MWh, iar seara ar putea apărea valori de 2.500-4.500 lei/MWh.
Într-un scenariu sever, cu importuri aproape de limită și producție solară și eoliană redusă, media ar putea ajunge la 1.300-1.800 lei/MWh. În anumite ore, prețurile ar putea trece de 5.000 lei/MWh.
Importurile nu pot rezolva orice situație
România ar putea cumpăra energie din statele vecine pentru a acoperi o parte din deficit. Soluția ar funcționa însă numai dacă energia respectivă ar fi disponibilă.
Dacă România, Ungaria, Serbia și alte state din regiune ar avea simultan un consum ridicat sau probleme de producție, energia suplimentară ar deveni mai scumpă și mai greu de găsit.
Reducerea consumului ar putea fi o altă soluție. Chisăliță estimează că retragerea temporară a aproximativ 500-700 MW din consum ar putea ajuta la menținerea mediei PZU sub 1.000-1.200 lei/MWh. Costul s-ar muta însă în economie, deoarece fabricile ar putea fi obligate să reducă producția sau să amâne anumite comenzi.
O oprire de câteva zile nu ar însemna automat facturi mai mari
Este important însă că un vârf de preț de 4.000 sau 5.000 lei/MWh într-o anumită oră nu s-ar transforma automat într-un preț similar pe factura populației. Prețul angro reprezintă doar o componentă a facturii, alături de tarifele de rețea, taxe, contribuții, TVA și costurile furnizorului.
Impactul asupra populației ar depinde mai ales de durata opririi Reactorului 2. Dacă indisponibilitatea ar fi scurtă și revenirea în sistem ar fi predictibilă, efectul asupra contractelor pe termen lung ar putea fi limitat. Dacă însă oprirea s-ar prelungi și s-ar suprapune peste importuri insuficiente, producție hidro redusă sau o iarnă dificilă, furnizorii ar putea introduce un risc suplimentar în noile oferte.
Pentru românii care suportă deja prețuri mai mari la alimente, servicii, carburanți și taxe, tocmai acest scenariu al unei perioade lungi de incertitudine ar reprezenta principala temere: ca presiunea din sistemul energetic să ajungă, în cele din urmă, și în factura de acasă.